Avem și data ultimei serbări de la grădiniță și odată cu vestea asta vine cumva și realizarea că Alex chiar va începe școala foarte curând. Când am fost în martie la ziua porților deschise la școală mi se părea că toamna e tare, tare departe. 

Am emoții de parcă eu aș începe școala. Cu un ochi râd pentru că îl văd entuziasmat și sper că se va acomoda repede, dar cu altul plâng pentru că timpul trece prea repede. Mai clipesc de două ori și începe și Sara grădinița!

În clasele I – IV am avut un învățător blând și bun și mereu îmi amintesc cu drag de el. Mi se părea foarte tare că eram singura clasă cu un dascăl bărbat. Mi-i aduc aminte pe mulți dintre colegii mei și mă bucur că, măcar cu o parte, ne-am regăsit pe rețelele de socializare. Îmi amintesc serbări, excursii, ore de sport și de engleză, cum curățam la final de an școlar băncile cu șmirghel, dar și prima mea îndrăgosteală. 🙂

Au fost ani frumoși, cu un start bun și asta îmi doresc și pentru Alex. Vreau să cred că poate avea un parcurs bun, fără stres inutil, să prindă drag de carte (și să rămână așa), să aibă un dascăl care să îl vadă așa cum e, să îl cunoască, să îl încurajeze, să îi remarce înclinațiile spre un anumit domeniu dacă ele vor exista. Nu mă interesează goana după note și concursuri și nici despre cercul de matematică nu am întrebat la ziua porților deschise așa cum au făcut alți părinți. Au atâția ani de școală înaintea lor și un drum atât de lung de parcurs că vor avea timp și pentru toate astea.

De vorbă cu Oana Moraru

Am multe convingeri despre cum ar trebui să fie călătoria numită școală pentru cei mici, unele venite din experiențe proprii, altele din tot ce mi-e dat să aflu despre sistemul de învățământ. Am însă și multe întrebări, dar mai ales speranță că va fi bine. Până la toamnă ne facem temele de părinți, ne informăm, mergem la conferințe și vorbim cu specialiști. Printre ei se află și Oana Moraru, consultant educațional. Ea mi-a răspuns la câteva întrebări și sper ca răspunsurile ei să vă fie de folos.

În toamnă băiețelul nostru va începe clasa 0. Ca toți colegii lui de la grupă de la grădiniță e foarte încântat că va deveni școlar. Ce pot face părinții ca să îi ajute pe copii să prindă drag de învățat și să își păstreze curiozitatea pe parcursul anilor de școală?

Dragostea de școală se pierde nu cognitiv, ci emoțional. Dezinteresul, neatenția, lipsa de angajare apar la copii dacă sunt comparați, puși în inferioritate, dacă simt că dezamăgesc, dacă văd în ochii părinților și ai profesorilor că ce fac ei sau ce produc școlar nu este suficient, că ”s-ar putea și mai bine”.  Copiii se nasc diferiți. Au ritmuri distincte, nevoi separate, moduri de operare mentală individualizate. Dacă nu sunt văzuți pentru ceea ce sunt și dacă actul didactic nu este ajustat pe măsura creșterii fiecăruia, apar renunțările și complexele de inferioritate. Părinții trebuie să fie foarte atenți ce fac cu copiii lor la nivel emoțional. E necesar, deopotrivă, să cultive reziliența, să-i împingă pe copii blând în afara zonei lor de confort dar să și le respecte ritmul, nevoile de repetare, explicație, fără să judece, fără să îi culpabilizeze că nu sunt cumva anume în raport cu standardul.

Una din grijile mele cele mai mari în ceea ce îl privește pe Alex ține de bullying, el fiind un copil timid. Cum îi putem pregăti pe cei mici pentru acest fenomen? Cum ar trebui să reacționăm dacă aflăm că cel mic a fost victima a bullying-ului?

Copiii au un instinct natural să se provoace reciproc. O fac mai ales aceia care vin de acasă încărcați cu agresivitatea părinților sau cu nevoile de acceptare și validare emoțională neîmplinite. Deci cei care sunt ”bully” sunt, la rândul lor, copii răniți sau în suferință. Într-o comunitate, dascălul este cel care mediază conflicte între copii. Lui îi aduci la cunoștință imediat ce se întâmplă. El va trebui să construiască discuții, povești și lecții despre limitele de siguranță ale fiecărui membru al clasei.

Pe de altă parte, m-aș uita dacă în spatele etichetei ”timid” nu se ascunde cumva o nonreactivitate nenaturală. Și cei mai timizi copii știu, de multe ori, să își delimiteze spațiul de siguranță în ochii partenerilor de joacă: fie reacționează prompt cu cuvinte ”lasă-mă!, ”du-te, nu mă mai joc cu tine!”, fie din priviri, fie din limbajul corpului – mâini puse în față, în șold, atitudine hotărâtă de respingere și admonestare.  Acest limbaj e natural, instinctual și sănătos în lumea copiilor. Uneori, însă, copiii noștri, mult încărcați de proiecțiile anxioase ale părinților despre violență, au această întârziere naturală în reacție față de celălalt.

Dacă am un copil nonreactiv, nu m-aș mulțumi cu explicația timidității; aș căuta să văd câtă angajare teritorială are în joc, ce tehnici de negociere, de fixare personală a limitelor are. Dacă nu există, aș începe, încet, să îi pun cuvinte împuternicitoare în arsenalul lingvistic despre cum comunicăm ce ne place și ce nu de la celălalt, aș face acasă jocuri de rol despre cum ne adresăm agresorului, aș spune povești despre puterea fiecăruia de a spune ”nu”, de a vocaliza ce ne place și ce nu. În joacă, pozitiv, nu cu frică și cu proiecția personală că avem un copil slab sau o victimă. Acești ”bully” de care ne temem vânează instinctual copiii care nu transmit puterea sau siguranța propriei identități. Aici, m-aș strădui, ca părinte, să investesc mai mult.

Pe de o parte, ca părinte, aș vrea să îi dau copilului meu libertatea să învețe bine la materiile care îi plac și îl interesează și să ia note decente în rest. Pe de altă parte,în sistemul nostru școlar notele ajung să conteze foarte mult la admiterea în liceu și facultate. Cum împăcăm cele două aspecte?”

Așa cum îmbinăm în viață pasiunea cu datoria, jocul cu rutina, creativitatea cu administrativul etc. E natural să învețe de mic să își urmeze și țelurile pragmatice – notele, și chemarea internă, vocația. E un joc abil pe care îl facem toți.

Liber la educație sau educație la liber?

După ce am ratat câteva evenimente faine de tot despre educație am primit invitația de a susține, ca partener media, conferința ”Liber la educație sau educație la liber?” și am acceptat fără să stau pe gânduri, mai ales când am văzut cine va vorbi în cadrul evenimentului. 

Așadar, pe 11 iunie îmi voi bea cafeaua în compania selectă a Oanei Moraru, a lui Gaspar Gyorgy, a lui Carmen Lică, a Larisei Petrini și a trei cititori ai blogului (să citiți articolul până la capăt 🙂 ). Vor mai fi și alte sute de oameni acolo, dar cu cât mai mulți, cu atât mai bine, nu?

Printre altele, se va vorbi despre:

• cât de mult trebuie să-i împingem de la spate pe copiii noștri pentru ca ei să învețe lucrurile care contează în viață și câtă libertate trebuie să le lăsăm pentru a descoperi singuri ce este important pentru ei, cu adevarat?
• cum trasăm linia fină și atât de importantă dintre libertate și susținere, cum reușim să îmbinăm insistența cu independența? Ce decidem azi, ca părinți, ca să nu regretăm mâine ca bunici, ce nu facem azi ca să poată face ei, copiii noștri, în viitor?
• cât de important e să facă cei mici teme și în lunile de vacanță, cum rezolvăm cerințele școlii sau cum ne răzvrătim împotriva temelor de vacanță în așa fel încât copiii noștri să nu aibă decât de câștigat?
  

Vestea bună este că evenimentul este kid friendly așa că puteți veni cu cei mici. Se pregătesc pentru ei ateliere și activități. 

Mai multe detalii despre conferință și program găsiți aici.

3 invitații pentru voi

Cum spuneam și mai sus, am 3 invitații de dat pentru 3 cititori ai blogului. Dacă vreți să veniți și știți că puteți ajunge vă rog să:

• îmi lăsați un comentariu mai jos până pe 1 iunie la sfârșitul zilei;
• să distribuiți public articolul pe profilul vostru de Facebook ca să ajungă vestea conferinței la cât mai mulți părinți (dacă nu setați postarea ca fiind publică nu am cum să o văd și să validez participarea voastră.

Voi alege cele 3 nume prin tragere la sorți și le voi anunța și aici, dar și pe pagina de Facebook a blogului până pe 3 iunie. Succes!

Later edit – 2 iunie 2017

Avem și numele celor 3 câștigători. Random.org a ales numerele 2, 9 și 1: Claudia, Radu și Alexandra. Felicitări! Ne vedem la conferință cafea pe 11 iunie. 🙂

Pentru a fi la curent cu noile articole vă invit să dați un like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter.