Ne așteaptă un an școlar atipic, imprevizibil și deci provocator. Ne place când avem senzația de control (o iluzie de altfel), ne place când lucrurile sunt neschimbate și deci sigure pentru că știm cum să le gestionăm.
Vineri, încă în așteptarea veștilor despre cum se vor desfășura lucrurile începând cu 14 septembrie, am ieșit cu Alex la o terasă lângă casă la un mic dejun. Nu am vorbit despre Covid sau școală, nu a fost o întâlnire cu un checklist de bifat, ci un timp petrecut împreună cu Alex, un timp în care să fie doar el cu noi și să aibă toată atenția noastră. A fost atât de fericit să fie fără Sara după 6 luni în care ne-am împărțit între ei cum am putut. Ne-am încărcat cu toții rezervoarele pentru o vreme.
În toată perioada asta, am încercat să ne îndreptăm atenția spre motive de recunoștință, spre micile victorii zilnice, spre a crea momente de bucurie cât de des am putut.
Alex a prins parcă drag de citit, terminat mai multe cărți și acum a prins curaj să înceapă Harry Potter deși a văzut toate filmele de câteva ori. Ne-am mărit familia cu un motan atomic, fix cum sunt copiii noștri. Sara s-a dezvoltat enorm și se bucură deja de timpul petrecut la grădiniță de săptămâni bune. Pentru mine a fost o perioadă care mi-a adus spațiul în care să lansez proiecte pentru care înainte nu reușeam să îmi fac timă și să mă ocup de podcast. Am avut timp pentru conversații cu miez cu soțul meu, chiar dacă nu toate au fost roz și optimiste.
Lucruri pe care le-am făcut ca să ne pregătim pentru un an școlar în pandemie
Ne păstrăm speranța și încrederea că va fi bine. Nu ne facem că plouă, nici nu dramatizăm inutil. Rezistența la schimbare există și e normală, avem parte de frustrări zilnic, dar ne concentrăm pe ce e în controlul nostru: atitudinea. Ne mai ventilăm nemulțumirile fără să îi încărcăm pe copii cu ele, pentru ca apoi să venim cu soluții sau măcar cu o perspectivă constructivă. Am auzit atât de multe reacții critice cum că e inuman să porți mască atâtea ore, că nu acasă se face carte, ci la școală, că online nu e bine, că la școală nu e sigur, deci oricum nu e bine. Nu ne ajută la absolut nimic nici să ne revoltăm, nici să ținem cu dinții de un vechi normal care nu mai există.
Luăm zilele pe rând. Îmi e dor să îmi fac planuri pe o săptămână întreagă? Absolut! Mai pot să mai fac totuși asta? Da, dar cu sinceritate și mult loc pentru flexibilitate. Săptămâna asta am anulat 2 întâlniri pentru care ar fi trebuit să plec de acasă pentru că vineri am aflat târziu cum va arăta prima săptămână de școală. Le-am explicat oamenilor cu care trebuia să mă văd, le-am propus varianta online, au optat pentru face-to-face în altă săptămână. Facem ce putem cu ce avem.
Avem grijă de noi, părinții. Eu mi-am păstrat rutina de dimineață de o oră cu meditație, mișcare, citit și scris pentru că timpul meu cu mine e ca o armură pe care mi-o pun înainte să se trezească toată lumea și mă ajută să trec cu bine peste provocările pe care ziua mi le scoate în cale. În special pentru mame, care sunt de toate pentru toți, care prioritizează mereu nevoile celorlalți și uită să aibă grijă de ale lor mi se pare esențial să își creeze mici buzunare de timp ca să își tragă sufletul și să își încarce bateriile.
I-am asigurat pe copii că, deși lunile astea vor rămâne neobișnuite, noi vom face tot ce putem ca să fim bine. Le-am descris cele 3 scenarii posibile – învățat la școală, de acasă sau mixt – și în același timp le-am dat de înțeles că lucrurile se pot schimba de pe o zi pe alta, dar că ne vom adapta ca de fiecare dată și că noi le suntem alături indiferent de scenariu.
Am repetat regulile de siguranță și de igienă, limitările în ceea ce privește apropierea și contactul cu ceilalți. Alex a vrut chiar să exerseze statul cu mască prin casă zilele astea și s-a descurcat foarte bine.
Suntem adaptabili. Am învățat și să trăim luni de zile închiși în casă cu toții, am învățat să ne creăm mici bule de oxigen pentru noi când nu mai puteam. Am învățat să lucrăm de acasă cu copiii alergând în jurul nostru, în timp ce ei au învățat cum e cu școala și grădinița online. Am învățat să purtăm mască. Am învățat să ne regândim ideea de concediu. Și la fel vom învăța să gestionăm tot ce va veni spre noi în acest an școlar. Dacă ne dăm voie să vedem dincolo de rezistența noastră la schimbare.
Voi cum i-ați pregătit pe copii? Dar pe voi? :)
Citește și:
5 exerciții de mindfulness pentru copiii școlari
Copiii au nevoie de adulți care să nu renunțe la ei
Exercițiu de recunoștință pentru copii
Cum pregătim copiii pentru tranziția grădiniță-școală
Gânduri la încheierea primului an de școală în sistemul de stat
Un altfel de back to school
Pentru a fi la curent cu noile articole vă invit să dați un like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter.
You might also like
Leave A Reply