O zi în care nu judeci pe nimeni

Alergăm prea mult pe pilot automat. Reacționăm uneori inconștient la tot ce viața ne scoate în cale, trăim cu frici și convingeri limitative, aruncăm vina pe alții pentru ceea ce ni se întâmplă și ne e greu să ne asumăm responsabilitatea pentru multe din acțiunile și gândurile noastre. Toată lumea vorbește despre arta prezenței conștiente, despre mindfulness, dar pasul de la teorie la practică poate părea dificil. Am creat astfel o serie de exerciții simple, gândite la nivelul unei zile, care să te ajute să îți pui obiceiurile sub lupă. Vei conștientiza astfel care din ele sunt sănătoase și merită să fie păstrate, dar și care sunt obiceiurile care îți fac rău și ar trebui să le înlocuiești cu altele.

Ne formăm păreri – fără să ne dăm seama uneori – despre cei pe care îi vedem, despre cei cu care interacționăm doar o dată și despre cei cu care lucrăm în fiecare zi. Ne luăm după aparențe, după spuse, după fapte. La rândul nostru am fost, probabil, judecați de ceilalți. Mulți oameni fac asta, dar oare de ce?

Poate vei spune că toată lumea are dreptul la o părere și sunt de acord cu asta. Dar cum ar fi să încercăm, conștient, să reducem numărul de gânduri răutăcioase la adresa altora?

Cum ar fi dacă am adăga puțină prezență conştientă (mindfulness) în ecuație? Să ne dăm seama când suntem pe cale să “tocăm” pe cineva şi să redirecționăm energia spre a înțelege de unde vine impulsul de a-l judeca pe omul din fața noastră. Ce simțim de fapt? Ce ne deranjează? Cum ne-am simți dacă am emite respectiva judecată? De ce?

Când îi vorbim de rău pe alții ne simțim mai bine în pielea noastră, ne simțim mai bine cu noi înșine.

Singurul răspuns pe care l-am găsit până acum nu e unul prea plăcut: când îi vorbim de rău pe alții ne simțim mai bine în pielea noastră, ne simțim mai bine cu noi înșine. Când îi judecăm pe ceilalți e ca și cum am ști de ce au ei nevoie și am avea răspunsul perfect pentru problema lor. Și asta ne dă un mic boost de bine, dar numai pe moment. Pentru că, dacă e să fim sinceri, când ajungem la adăpostul casei noastre și ne dezbrăcăm de toate măștile, ne percepem cu tot felul de defecte, de neajunsuri.

Atunci când îi judecăm pe ceilalți nu e despre ei, e despre noi.

Sursa: https://ro.pinterest.com/pin/63402307232756819/

Așadar, de data asta exercițiul pe care ți-l propun este să nu judeci pe nimeni timp de o zi. Nu pe alții. Nu pe tine.

Nici pe şoferul care ți-a tăiat calea în trafic.
Nici pe bărbatul cu urme de mâncare pe cămaşă.
Nici pe femeia nemachiată de pe stradă.
Nici pe mama din parc care butonează la telefon.
Nici pe cititorul care ți-a lăsat un comentariu agresiv.
Nici pe şeful care ți-a scurtat deadline-ul cu 2 zile.
Nici pe colegul care a stat prea mult în pauza de cafea/țigară.
Nici pe copilul care a refuzat să facă ce i-ai cerut.
Nici pe casierul de la supermarket care s-a mișcat încet.
Nici pe cel/cea care nu ți-a cedat locul în metrou.

Impulsul e foarte posibil să fie acolo. Ca la orice schimbare de durată, nici aici rezultatele nu vor veni peste noapte. Eu m-am zburlit numai la gândul la câteva din exemplele de mai sus. :) Dar la ce bun să aruncăm cu roşii?

Crezi că ai putea să înlocuiești judecata cu un gând pozitiv despre ”victima” ta?