In ciuda tuturor zilelor grele si urate, atunci cand punem in balanta ce am castigat si ce am pierdut de cand suntem parinti iesim clar pe plus. Ma rog, pierdut e impropriu spus pentru ca vorbim de lucruri la care am renuntat de buna voie sau pe care le facem, dar mai rar.

Se intampla multe lucruri minunate in noul rol. La prima strigare le-as mentiona pe cele de mai jos.

+ Afli ca poti darui mai multa dragoste decat ti-ai fi imaginat vreodata sau ca o fata mica cu niste obraji roz si pufosi te pot face sa zambesti chiar si atunci cand esti obosit din cale afara sau trist.

+ Descoperi ca a-ti privi puiul in timp de doarme linistit poate fi cea mai linistitoare experienta.

+ Iti schimbi/re-evaluezi prioritatile. E uimitor cum un lucru care in trecut parea foarte important pentru tine devine nesemnificativ.

+ Redescoperi lumea prin ochii celui mic. Pun pariu ca nu multi adulti mai cred ca o omida e draguta sau ca baltile, ploaia, ninsoarea abundenta sunt motiv de bucurie.

+ Reinveti sa te joci, ceea ce e si util pentru ca te relaxeaza, dar si placut pentru ca il poti observa pe cel mic cum descopera, invata, testeaza si inventeaza.

+ Apreciem mai mult bucuriile mici. O floare, o zi cu soare, o zi cu sanatate, o farama de timp pentru tine, un zambet, un curcubeu, un cuvant nou, o carte buna, o plimbare, o zi ordinara…orice.

Dar, cum viata nu e roz intotdeauna, descoperi ca noul “job” presupune sa mai si renunti la cate ceva.

– Somnul nu mai e ce cat a fost odata chiar daca am trecut de mult de perioada trezirilor nocturne.

– Sa faci ce vrei, cat vrei, cum vrei si cat vrei? Ce gluma buna! Sigur, iti poti face timp pentru lucruri importante pentru tine, dar nu neaparat cand vrei si mai ales nu cat ti-ar placea.

– In cele mai multe zile ma consider norocoasa cand am timp pentru mine dupa ce il culcam pe Alex si terminam treburile gospodaresti.

– Viata sociala? Stai…parca imi suna cunoscut. Mai avem o farama si din asta, dar in 99% din cazuri mergem in trei, ceea ce pentru mine inseamna sa port conversatii in paralel: ii pun prietenei o intrebare, iar in timp ce ea raspunde apuc sa dau din cap, semn ca inca sunt cu ea, chiar daca intre timp trebuie sa port un foarte important dialog cu ursuletul de plus conform instructiunilor copilului.

– In trecut, daca prin ianuarie/februarie ne intrebai ce vom face la vara erau sanse mari sa iti putem spune exact. Valabil si pentru weekend-uri sau zilele libere de sarbatori. Intre timp ne-am schimbat orizontul de planificare si ne rezumam deseori la planuri pe termen scurt pentru ca nu stim cand se mai imbolnaveste copilul.

– Din cand in cand mai ajungem si la timp undeva, chiar cu stres si nervi putini. Doar din cand in cand.

– Cresterea costurilor e de la sine inteleasa. Mai ales daca cel mic a implinit 2 ani si daca vrei sa zbori cu avionul. De celelalte nici nu mai vorbesc: gradinita, bona, haine, mobila, mancare, jucarii, medicamente, spitalizari, scutece, biberoane, pompa, sterilizator…ati inteles voi. Si poate mai adaugam si cate o conferinta de parenting la lista de mai sus, ca nu strica.

– Ca tot vorbeam de haine…in cele mai multe cazuri mergem la magazin si ne uitam intai la hainele pentru copii si abia apoi pentru noi. Nu imi dau seama cand s-a produs schimbarea asta exact…

In linii mari cam astea sunt concluziile noastre dupa primii 3 ani si jumatate de parenting. Voi cum va impacati cu rolul de parinti?