Dupa aproape doua saptamani de vacanta in care am stat cam tot timpul impreuna urmeaza inevitabil cateva zile in care despartirile sunt ceva mai dificile.

Aseara aveam programata o petrecere cu colegii de la birou asa ca l-am anuntat pe Alex din timp ca mami va lipsi putin de acasa si ca ne vom revedea dimineata. Copilul, intelegator, mi-a promis ca va asculta de tata si ca se vor distra.

Pregatirea pentru petrece a decurs ca toate activitatile pe care le am de facut acasa…cu o mana pe ondulator si cu una pe o jucarie de plus, cu un ochi la oglinda si cu unul la copilul care alerga prin casa, cu un picior in baie si cu unul pe hol ca sa jucam si putin fotbal…intelegeti voi idea 🙂

A venit si tatal salvator, am reusit sa ma si imbrac. Ei se jucau de-a gatitul in sufragerie, eu eram aproape gata sa ies pe usa cand il aud pe Alex: “Tati, hai sa punem muzica la televizor.” Iar in clipa urmatoare m-am trezit cu omuletul langa mine: “Mami! Uite, am facut o petrecere pentru tine in sufragerie! Nu mai trebuie sa pleci altundeva!” Pfff…simteam ca mi se taie picioarele. Eram uimita de surpriza pe care a pus-o singur la cale si ma simteam vinovata.

M-am dus sa vad petrecerea din sufragerie, am dansat putin cu el. Am reusit sa ii explic ca va trebui totusi sa plec, cu promisiunea solemna ca azi, dupa ce venim de la birou, facem o petrecere pe cinste, noi trei, in sufragerie.

Abia astept sa ajung acasa!