Stiam ca board game-urile sunt la mare cautare in ultima vreme si totusi am reusit sa ramanem relativ neafectati de valul de “nebunie”. Pana acum vreo luna. Atunci a inceput Alex sa faca o pasiune pentru Piticot. Aaa…Piticot e un board game, nu? 🙂

Poate va intrebati ce inseamna ca un copil de 3 ani si 3 luni e pasionat de Piticot. Oh, boy! Sa va explic.

Inseamna ca sunt seri in care ne jucam si de 5 ori. In 2, in 3, in 4…depinde cate plusuri trebuie sa joace cu noi.

Ca Alex alege culoarea pionului fiecarui jucator.

Si ca sufera de fiecare data cand trebuie sa stea o tura.

Sau ca se enerveaza pe sirenele care il trimit 3 casute inapoi.

Inseamna un chiot de bucurie cand ajunge la numarul 49. Cum, nu stiti ce se intampla la numarul 49? Alex poate alege cine sa stea o tura!

Si ca stie toate regulile, avantajele si capcanele de pe tabla de joc.

Ca recunoaste dupa buline cat a dat cu zarul, fara sa le mai numere. Si in 70% din cazuri da 6…

Ceea ce inseamna ca de cele mai multe ori castiga el. Caz in care fericirea e maxima, doar e comoara lui. Si, pentru ca ne place bucuria lui, ne mai si maimutarim de tristete ca am pierdut.

Si daca se intampla sa avem tupeul de a castiga, plange cu jale cum ca e comoara lui si n-am castigat. “Sa mai jucam inca o data, ca sa imi iau revansa!”

Si uite-asa mai incepem o runda noua! Yeeeyyy!

Acum e randul vostru. Voi ce va jucati pe acasa?