Stau la birou și încerc să lucrez. Îmi imaginez că efortul de a mă concentra e cam ca și cum aș vrea să îmi fac meditația pe stadion în timpul unui concert unde boxele bubuie, oamenii cântă și se înghesuie cât mai aproape de scena ca și cum viețile lor ar depinde de asta.
Cam așa e work from home pentru mine. Mă trezesc înaintea lor, mai scriu câte un mail în timp ce ei își mănâncă gustarea, am biroul plin de post-it-uri cu idei pe care vreau să le includ într-un nou curs și le mai tot regrupez de câte ori trec pe lângă ele.
Am citit multe articole și opinii în ultimele zile despre posibilele efecte negative ale distanțării asupra dezvoltării lor. Văd considerabil mai puțină preocupare pentru sănătatea și starea de bine a părinților. 🙃
Despre cum facem noi să reușim să lucrăm de acasă am mai scris aici, nu reiau. Azi vreau să îți povestesc despre cum hrănim nevoia de conectare a copiilor ca apoi fiecare dintre noi să își poată vedea de joacă/teme/citit/treabă.
Timp împreună, pe bune
Nu putem face asta decât petrecând timp împreună, desigur. Dar din acela cu privit în ochi, nu în telefoane. Oricât ar suna de ciudat, nu tuturor părinților le vine natural să se joace. Deci, ce facem concret?
Eu pot să povestesc ce am făcut noi în ultima săptămână și pare să funcționeze în continuare.
Suntem prezenți cu și pentru ei dimineața când se trezesc. Nu e nevoie decât de câteva minute cu mângâiat, stat îmbrățișați, povestit, râs, stat cu ei până mănâncă micul dejun. Orice funcționează pentru familia voastră.
Stabilim regulile de dinainte. Când ne jucăm și cât timp avem? De exemplu, mai întâi ne jucăm X timp, apoi fiecare petrece timp pe cont propriu sau copiii se joacă mai departe împreună, în timp ce adulții lucrează. Și tot așa.
Îi lăsăm pe ei să aleagă jocul sau activitatea. Ieri a inventat Alex un joc în care el încuia pe cineva într-o cameră, ascundea bine cheia și noi trebuia să o căutăm ca să eliberăm prizonierul. Și am jucat asta până fiecare dintre noi a jucat toate rolurile – prizonier, ascunzător de cheie, salvator. Azi și-au adus aminte de acest joc, în care observăm cu atenție cum sunt aranjate lucrurile într-o încăpere, apoi unul dintre noi schimbă ceva, iar ceilalți trebuie să ghicească schimbarea.
Petrecem timp separat cu fiecare copil. Asta nu ne iese chiar zilnic cu câte avem de gestionat, dar ne străduim să includem cât de des în program unu la unu – un părinte cu un copil. Noi ne-am dat seama că e important să facem asta mai ales pentru Alex, care uneori e foarte deranjat de faptul că soră-sa e peste tot.
Petrecem timp împreună afară. În weekend am ajuns la pădure cu ei pentru prima oară de la lockdown încoace. A fost senzațional! Cam ca o gură de aer proaspăt. 😉 Am alergat râzând și chiuind, ei s-au cocoțat și și-au tot ales bețe perfect, noi le-am făcut tone de poze și când a venit vremea gustării, le-am improvizat o vânătoare de comori cu cele 2 Danonino Trio pe care le aveam la noi. Uneori, ca alternativă la fructe, morcovi sau ronțănele pregătite în casă, alegem o astfel de gustare cu iaurt, cereale și fructe pentru că e fără zahăr adăugat, e bio și pur și simplu le face plăcere.
Îi implicăm în activitățile ce țin de casă. Rufe, curățenie, ordine, gătit – Alex și Sara se bucură să ne ajute și să lucrăm cot la cot. Uneori aleg să punem muzică între timp și ne alegem fiecare ce piesă vrem să ascultăm, pe rând. Acum câteva zile am făcut salata boeuf și primele noastre cinnamon rolls și copiii m-au ajutat pe rând (n-a fost chip să stea…în armonie la un loc 😊 ).
Seara citim povești. Un părinte cu doi copii, un părinte cu câte un copil sau toți 4 la un loc. Poveștile fac parte din rutina noastră încă de când Alex a început să aibă răbdare să stea să le asculte. Să tot fie vreo 7-8 ani. De exemplu, aseară Sara și-a ales o poveste cu iepurașul Matei, de la editura Nemira, în timp ce băieții au stat unul lângă altul în pat și fiecare a citit cartea lui.
Mi-ar plăcea să ne susținem reciproc în nebunia pandemiei, ca de la părinte la părinte. Voi cum faceți să le dați atenția de care au nevoie ca să puteți să și lucrați?
Citește și:
20 de tips & trickspentru ca lucratul de acasă să nu fie un coșmar
Ghidul dimineților cu zâmbet – pentru părinți și copii
5 exerciții simple de mindfulness pentru copiii școlari
Exercițiu de recunoștință pentru copii
De ce e timpul special atât de…special
Pentru a fi la curent cu noile articole vă invit să dați un like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter.
4 Comments
Pauza de munca = copii ținuți în brațe, joc scurt, dragalit. Prin rotație, cand un părinte, cand altul 🙂
Bună rețetă! 😀
Bună, Cristina,
80 la sută cam așa și noi, cu exceptia că logic, eu stau mai mult cu ei fiind acasă toată ziua, dar recuperează si tati seara. Diminetile in chicote sunt esentiale si nelipsite. La fel si noi cu reguli cât timp facem una alta, stat in bucatarie impreună (totul e sa si vrea, căci nu mai vrea mereu). Când doarme cel mic, o jumătate de oră fac treabă în bucatarie, apoi mă joc cu cel mare, apoi, dacă mai reusesc me time (care fireste că inseamnă scris pe blog sau podcast, dar e pt mine:))
Mi-e foarte greu cu cel mic insă care simte gelozie si cum nu vorbeste gestionam si intelege mai greu dar incet incet le-om duce pe toate.
Foarte bune ideile, thanks.
Cu plăcere! Știi ce interesant mi se pare când aud că cel mic e gelos? Eu fiind sora cea mai mare. 😀 La noi, după ce a fost mega încântat la început că va avea o soră, Alex e deseori gelos și o tot sâcâie, o șicanează etc.