Ca baietelul nostru vorbeste mult si pune multe intrebari, o stiam. Inghesuite insa intr-o saptamana de vacanta petrecuta in trei parea, uneori, ca intrebarile nu au sfarsit.

Multi parinti cu copii mai mari ne-au povestit despre perioadele “de ce?” si ne-au impartasit felul in care faceau ei fata avalanselor de de ce-uri. De cele mai multe ori pareau a fi metode bune, dar cand incerci sa le aplici chiar tu iti dai repede seama ca “tehnicile” se epuizeaza cam repede.

Cu toate astea, facem fata onorabil, aplicand metodele prin rotatie astfel incat raspunsurile noastre sa nu sune a placa stricata 🙂

De multe ori conversatiile decurg atat de natural incat ii raspundem pur si simplu la cate un de ce curios si e suficient. Alex e multumit de raspuns si trecem mai departe.

Uneori, insa, am impresia ca a citit vreo carte despre rezolvarea de probleme si ca stie despre metoda celor 5 de ce-uri aplicata pentru a decoperi cauza principala a unei probleme. La inceput ii raspundem, iar pe masura ce inaintam prin sirul intrebarilor ii punem la randul nostru intrebari ca sa ii pasam mingea inapoi. Daca nu ii dam de capat trecem la glume si incercam sa schimbam subiectul.

Cateodata intreaba “de ce?” doar ca prin raspunsul primit sa isi reconfirme ceea ce deja stie. Cand stiu ca are raspunsul il intreb daca isi aminteste ce i-am explicat si astfel isi raspunde singur.

Se intampla ca, din cand in cand sa, ii dau in mod intentionat un raspuns gresit sau ridicol, sta putin pe ganduri, dupa care, cu un zambet larg imi spune “Maaamii…nu e asa 🙂 “

O alta tehnica pe care o aplicam cu succes, dar care trebuie si ea folosita cu masura, e aceea de a-l intreba de ce crede el ca se intampla cutare lucru si cu ocazia asta aflam ce pareri are si ce conexiuni face.

Exista totusi si situatii in care intrebarile lui ma iau pe nepregatite si chiar nu am un raspuns sau am unul complicat. Ii spun ca nu stiu. Rare sunt ocaziile cand ma iarta. De cele mai multe ori nu ma lasa sa scap atat de usor si imi cere “Vreau sa imi spui”.

Cele mai recente exemple de intrebari cu care ne-a surprins au fost: “De ce nu se mananca plicul de ceai?”, “De ce e Luna mare?” sau “De il cheama pe Ion Creanga…Ion Creanga?”

Voi cum faceti fata ploilor de de ce-uri? Aveti recomandari?