Vineri dupa-amiaza m-am delectat cu o lectura aparte despre care vreau sa va povestesc si voua. Alex e in continuare incantat de carti si de povesti asa ca profitam la maxim de perioada asta ca sa descoperim noi istorisiri si personaje care sa il incante si care sa il invete.
Printre descoperirile recente sunt si Povestile Ramonei, o serie de 3 povesti fara personaje negative, dar pline de talc si povete despre lucrurile cu adevarat importante in viata.
Am citit povestile si apoi am tras si un pui de somn, iar seara m-am asezat la citit cu Alex.
Pana acum am avut timp sa parcurgem si impreuna primele 2 istorisiri care i-au placut mult. Mi-a spus de mai multe ori ca ii plac desenele si ca sunt frumoase si, recunosc, ilustratiile mi s-au parut si mie in perfect acord cu locul unde se desfasoara actiunea. Il amuza numele neobisnuite ale personajelor (rinocerul Adongo, suricata Batanga sau elefantul Tromba sunt doar cateva dintre ele 🙂 ), se straduieste sa le retina si pune multe intrebari incercand sa anticipeze finalul povestilor.
Ce imi mai place mie in mod deosebit la aceasta carte e ca a fost gandita pentru manutele micilor cititori si dimensiunile reduse o fac usor de rasfoit pentru copii.
Cele 3 povesti – “Cu corn sau fara”, “La umbra baobabului” si “Olivia” – au si personaje noi si unele recurente, lucru care da senzatia unei serii de aventuri conectate intre ele.
Citind povestile Alex a descoperit ca a fi erou nu inseamna neaparat sa ai puteri supranaturale, ca e important sa se descopere pe sine, ca e important sa ii ajutam pe cei din jur si ca bucuria poate fi si mai intensa daca o impartasim cu familia si cu prietenii.
Despre cartea lansata pe 14 februarie si despre povestile ascunse intre copertile ei lucioase puteti citi mai multe pe pagina de Facebook si pe site – de unde o puteti si comanda.
4 Comments
Cristina, de cum mi-ai raspuns la mesaj, am avut un sentiment bun. Cand te-am cunoscut in persoana, in ciuda brevitatii momentului, mi s-a confirmat ca nu ma inselasem. Iti doresc sa ramai inconjurata de aceeasi energie pozitiva care ii farmeca pe toti cei care au sansa de a te intalni. O seara frumoasa!
Multumesc, Ramona! 🙂 Iti doresc sa ai in continuare inspiratie ca sa ne incanti si cu alte povesti frumoase. 😀
Oare de unde mania asta de a avea carti fara personaje negative? Fara personaje negative, nu va fi evidentiat nici pozitivul si nici nu vom vedea cum binele invinge raul. Basmul are, in sine, scop terapeutic, catartic – ne invata ca orice-ar fi, totul e bine cand se termina cu bine. Daca e o poveste in care nu se intampla nimic care sa ajute la transformarea morala a eroului, pana la urma ce avem de invatat din ea?
Buna Laura, Experientele de pana acum m-au invatat ca nu exista situatii negative/ pozitive. Exista in schimb o complexitate a situatiilor si persoanelor cu care ne intalnim. Nu vad in asta o manie, ci mai degraba dorinta de a dezvalui copiilor un univers nuantat, apropiat cat mai mult de realitatea inconjuratoare, cu care orice micut se familiarizeaza treptat. Cele trei povesti chiar pun accentul pe transformare, dar nu intr-un context negativ.