M-am furisat in camera lui de dimineata. Dormea atat de linistit, inconjurat de cateva plusuri.

Are cele mai lungi si dese gene care ii pazesc ochii mari si verzi, un nas mic si inca putin in vant si o gurita care da cei mai dulci pupici si spune cel mai cald si sincer “Te iubesc”.

Azi e ziua lui. Ziua celui mai perfect baietel in ochii mei. La 09:25 s-au facut exact 4 ani de cand l-am tinut pentru prima oara in brate. Sunt 1460 de zile de cand vietile noastre s-au schimbat in mai bine. 4 ani de cand zi de zi crestem, descoperim si invatam impreuna. 4 ani de cand calatorim prin viata in 3 si atingem cerul de fericire sau ne scufundam in mari de suparare si griji doar ca apoi sa apreciem si mai tare tot binele si frumosul de care avem parte.

Nimic nu mai face mai fericita decat sa il stiu pe el fericit, sanatos si lipsit de griji, la fel cum nimic nu ma intristeaza mai tare decat sa il vad bolnav sau trist.

Il iubesc pana la Luna si inapoi si ii arat asta cum pot eu mai des si mai bine.

– Bebe, tu stii ca te iubesc?

– Ihm.

– Cum stii?

– Pai, imi spui toata ziua!

– Doar iti spun?

– Si ma imbratisezi.

Ma mir ca nu a zis nimic de pupat…poate ar trebui sa fiu mai insistenta, desi credeam ca il pupacesc deja prea mult. Dar ce sa fac? E delicios, fin, moale si cald si se potriveste la fix in bratele mele. Acolo e locul lui.

La multi ani, pui mic! Mami si tati te iubesc mult. 🙂