Dupa vreo 22 de saptamani de experienta si cateva intamplari m-am gandit sa spulber niste mituri si sa va povestesc 7 moduri in care sarcina 2 difera de sarcina1 … sau nu. Evident, tot ce urmeaza mai jos reflecta doar experienta mea.

Simptome

Ca tot sunt primele care apar, am zis sa incep cu ele. Experienta mea, foarte pe scurt: greturi si pofte: nu. De fapt, daca o ameteala si o greata de vreo 10 secunde se pun, atunci am avut. Nu poftesc si nu am poftit la vreun aliment anume, la ore nepotrivite in noapte – stiu sigur ca domnul sot apreciaza asta maxim. Altfel, la Alex imi aduc aminte ca am avut vreo 3-4 saptamani in care nu puteam sta pe langa broccoli sau conopida pentru ca ma deranja mirosul. De data asta nu am avut probleme. Cafeaua de dimineata, cu putin lapte, pentru mine e sfanta – tensiunea mea are nevoie de ea. La ambele sarcini, in primul trimestru, am avut 2-3 saptamani in care  nu simteam nevoia sa beau cafea, dar imi placea sa simt miros de cafea in jurul meu.

Dureri de bazin si ligamente rotunde: bifat la ambele sarcini. Sunt zile si zile, dar e clar ca nici muschii mei nu mai sunt ce-au fost.

Pana acum, ca a fost prima sau a doua sarcina, ca era baiat sau ca e fata, lucrurile au fost similare. Un lucru care difera insa clar la cea de-a doua sarcina  e legata de caderea parului: la sarcina cu Alex puteam numara pe o mana firele care cadeau cand ma spalam pe cap (dar am recuperat cu varf si indesat dupa ce am nascut si am avut senzatia ca o sa raman cheala). La sarcina de acum, parul cade in ritm normal, nici mai mult, nici mai putin, asa ca trag nadejde ca scap de chelie si de data asta. 

Simptomul devenit celebru deja in cazul ambelor sarcini e legat de contractii. La ambele sarcini au inceput in trimestrul II, prin saptamana 19 acum, iar la Alex nu mai stiu exact. Astept inca medicul care sa elucideze misterul. Pana una alta, NoSpa sa traiasca!

Vestea

Sa trecem la lucruri ma interesante, zic. De sarcina cu Alex am aflat cu siguranta pe 24 decembrie 2010, asa ca, dupa desfacerea cadourilor de Craciun am dat vestea in familie, ba chiar avem momentul filmat. A doua oara ne-am bucurat in doi putin, apoi i-am zis mamei si lui Alex. El a dat mai departe vestea prin familie. In rest, insa, nu ne-am grabit cu anuntul. Nu ca nu ne-am fi bucurat, dimpotriva. Doar ca nu am simtit nebunia aia sa dam sfoara in tara. Dar despre asta am povestit deja aici.

Asteptarea

Daca la prima sarcina citeam saptamanal despre cum creste “chiriasul”, de data asta imi amintesc mai rar sa stau sa citesc vesti despre dezvoltarea sa si nu pentru ca tin minte de la Alex, ci pentru ca traiesc experinta asta mult mai calm si mai cu carpe diem, asa. Ma bucur de fiecare zi, de fiecare moment, de fiecare miscare, la maxim. Nu ma grabesc nicaieri. La sarcina cu Alex am fost mult mai nerabdatoare si asteptam mereu sa se intample cate ceva. Acum sunt mult mai calma si imi place asa! Daca nu mi-ar aduce voinicul toate virozele de pe la gradi acasa ar fi si mai bine.

Timp de odihna

Ce-i ala? Glumesc, nu e chiar asa de grav. Am noroc de o jumatate care intelege ca am nevoie sa imi trag sufletul din cand in cand, desi eu sunt ca un robotel care trebuie sa le faca pe toate, eventual chiar la momentul la care mi-am si propus sa le fac. Nu imi aduc aminte cat m-am odihnit la sarcina cu Alex, acum insa simt cateodata nevoia sa lenevesc la orizontala cu o carte in mana. Din experienta mea, cu putina ambitie si flexibilitate, iti poti face un strop timp de odihna si relaxare, intre gatit, alte treburi gospodaresti, job, deplasarile sotului, blog si mai ales invitatiile generoase la joaca ale celui mare.

Program de lucru si concediul prenatal

La prima sarcina, cu Alex, tanara si nelistita fiind am lucrat aproape pana in ultima clipa. Venirea lui brusca pe lume m-a “teleportat” de la programul de corporatie direct in mommy mode. Marti am stat peste program ca sa ma ia sotul cu masina, iar miercuri dimineata, cu noaptea in cap, goneam spre maternitate. Nu mi-am redus nici programul de lucru, desi motive as fi avut sa o fac. De data asta, mai ales daca au aparut contractiile, voi fi pregatita si sper sa aflu cum e sa ai concediu prenatal. 🙂

Alegerea numelui

Eei, ieri am avut workshop intensiv 3 pentru gasirea numelui cel mai potrivit. La sarcina cu Alex am aflat tarzior ca va fi baiat si imi amintesc ca eram in drum spre Sibiu sa ne vedem cu niste prieteni. Daca tot ne plictiseam am deschis subiectul numelor de baieti si l-am tot dezbatut. Pana la destinatie stiam ca va fi Alexandru. De data asta insa, cand ziceam noi ca avem experienta si va fi floare la ureche, mi-a picat fisa ca ori gasim un singur nume de Sfant ori facem o combinatie. Sa nu cumva sa avem discutii mai incolo ca el are zi de nume, iar ea nu. Am ajuns insa la o lista scurta pe care o mai lasam putin la dospit si vedem ce iese.

Pregatiri

Pentru pregatiri de genul haine, cercei (asta va fi o noutate pentru noi!), scutece, creme si cremute, asamblat patut, etc. mai avem multa vreme asa ca nici nu ne-am gandit prea mult in directia asta. Ce am inceput sa facem a fost sa triem din hainele vechi de bebe ramase de la Alex si sa le dam pe cele care nu s-ar potrivi unei fetite; nu de alta dar avem plase intregi de haine prin casa!

Noi sa fim sanatosi, ca timp este. Mai avem de trecut de un Mos Nicolae, un Mos Craciun si un Revelion pana atunci, ba ar fi bine sa treaca si 8 martie ca sa depasim cele 36 de saptamani de sarcina avute cu Alex.

Voi ce povesti aveti?

Sursa foto: aici