8 ani de când inima mea se plimbă în afara corpului meu

Cu peripeții. Așa a început organizarea petrecerii de ziua lui Alex. 

Anul ăsta copilul cel mare ne-a cerut pentru prima oară un party cu mai mult de 3-4 copii. Acasă, în sufrageria care după-amiaza devine saună gratis, oricum ar fi fost complicat să înghesuim atâta lume. Ca să nu mai zic de câtă energie au copiii ăștia de 8 ani! Am întrebat (ca tot omu’) pe Facebook pe unde se pot organiza petreceri faine pentru copii de vârsta asta, am ales ceva ce credeam că ar mulțumi pe toată lumea, am făcut invitațiile, am căutat numerele părinților pe grupurile de WhatsApp de la școală, am primit confirmările și mă felicitam pentru cât de frumos și lin le-am aranjat pe toate. Până într-o seară pe la ora 22:00 când am aflat că s-a produs o eroare cu rezervările și că nu mai încăpem și noi pe lista programărilor. Ați simțit vreodată că vă pică cerul fix pe cap?

A doua zi am reluat căutările de locație și primeam fie niște prețuri mult prea mari, fie vestea că nu mai există disponibilitate. Ei, și cum îmi place mie să cred că toate se întâmplă cu un rost, am găsit locația perfectă chiar peste drum de noi, la Magic Castle, un loc de joacă despre a cărui existență habar nu aveam. Marea majoritate a copiilor și-au petrecut timpul la etaj la laser tag, iar în pauze vorbeau tare și deodată și râdeau în hohote. Pentru cei câțiva copii mai mici, printre care și Sara, și pentru cei care nu consideră că împușcatul în întuneric e distractiv am chemat o animatoare, nimeni alte decât Elsa, plină de idei și chef de joacă, iar copiii au fost fascinați de ea.

Tortul de anul ăsta a fost unul raw vegan cu fructe de pădure, sănătos și răcoritor, făcut de prietena mea Laura, de la Atelierul de Bobo.

Sunt recunoscătoare pentru cât de bine a ieșit petrecerea, pentru toți cei 13 copii care au făcut zarvă mare și au umplut spațiul cu râsul lor, pentru mamele copiilor, care au ales să rămână la un suc și la o vorbă relaxată…

Mă tot uitam la Alex și la Sara când se jucau și erau înconjurați de prietenii lor, la cât de bine se simțeau, la cum nici nu ne-au băgat în seamă și ne-am dat seama că oricât de gălăgioasă și plină de turbulențe ar fi viața cu copii, noi fix așa ne dorim să fie. Sigur că ne dorim și liniște uneori și timp de petrecut în doi, dar nu aș da viața  noastră de familie pe nimic în lume. Pentru că fix așa cum zice reclama celor de la Lidl, viața de familie nu e așa cum te aștepți. E mai tare.

E cu bucurie imensă, cu iubire cum nu ai mai simțit, cu râs, cu plâns, cu dureri, cu certuri, cu creștere, cu greșeli, cu succese, cu năbădăi, cu dimineți ciufulite și bătăi cu perne, cu alergat prin parcuri, cu concursuri cu trotinete, cu sărit în bălți și tăvălit în zăpadă, cu julituri, cu învățat de la copii, cu speranță, cu nervi, cu dezordine, cu scandal la ora de baie, cu povești citite de o mie de ori, cu destăinuiri, cu încredere și cu răbdare. It’s a beautiful mess! 

Când închid ochii îi mai văd la petrecere râzând cu poftă și fără griji și îmi aduc aminte de ce spunea Elizabeth Stone: când decizi să ai un copil decizi, de fapt, să îți lași inima să hoinărească liberă în afara corpului tău.

 
 
Citește și:

Să nu te mai prind că îmbrățișezi pe altcineva!

O casă plină de gălăgie e mai sănătoasă decât o casă plină de liniște

Sunt o mamă neserioasă și așa vreau să rămân!
 
Pentru a fi la curent cu noile articole vă invit să dați un like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter.