Era sâmbătă pe la ora 19.00 și un pic. Îmi luam la revedere de la doamnele cu care am petrecut după-amiaza vorbind despre încrederea în sine. Mă mai oprea cineva la poză, ca să mă întrebe ceva sau să îmi mulțumească pentru inspirație. Na, ca niște femei care mai au multe cuvinte rămase nefolosite pe ziua aia. Printre persoanele de acolo era și o fetiță minunată, lipicioasă și ”îmbrățișoasă”. Ăsta e un detaliu important în poveste. 🙂
Mircea și copiii ajunseră deja să mă ia și erau gata să ne începem seara în centrul vechi. Sara a intrat la un moment dat, a făcut cunoștință cu lumea atât cât a simțit. Le fac semn băieților să intre și ei și le mimez că termin imediat. Atunci nu am priceput ceea ce ochii mei vedeau. Mircea se uita la mine cu privire încurcată-neputincioasă-ușor exasperată, iar Alex mă ardea cu priviri ca săgețile cu foc. Mi-am zis că s-o fi plictisit să mă aștepte…
Ieșim într-un final, eu foarte happy să mă reunesc cu ei și să plecăm spre planurile noastre. Dau să îl îmbrățișez pe Alex și-atunci a explodat:
– Să nu te mai prind că îmbrășișezi pe altcineva!
– … ?!?
Îmi venea să îi zic că e ridicolă gelozia asta, dar am ales să tac și să îl las să scoată tot din sistem și ca să se elibereze, dar și ca să mă asigur că înțeleg corect.
– De ce ai îmbrățișat-o pe fetița aia? Nu e copilul tău! Doar pe mine și pe tati și pe Sara ai voie să ne iei în brațe că iubirea ta e numai pentru noi!
– Văd că ești furios că am i-am răspuns fetiței la îmbrățișare. Îmi pare rău că te simți așa. Tu știi că doar tu și Sara sunteți copiii mei, pui.
– Nu o iubești?
– Îmi plac copiii și ei simt asta așa că se simt în siguranță să vină la mine, am lipici la ei, dar nu o iubesc.
M-a mai ținut un pic pe jar refuzând să îmi dea mâna și alegându-l pe taică-său în mod voit, dar după un pic de mâncare s-a simțit pregătit să dea uitării această dramă. Zâmbesc când scriu asta, dar pentru el chiar a fost dramă. E gelos pe soră-sa și o sâcâie cu orice ocazie prinde pentru că încă crede că i-a furat din iubirea mea pentru el. În egală măsură știu că o iubește, râd în hohote cum râd și eu cu frații mei, îi ia apărarea. Na, e un soi de dragoste cu năbădai. 😀
Mesajul către mine a fost clar: am priceput că iubirea ta se împarte între mine, tati și Sara (în ordinea asta!), dar până aici.
Și uite-așa îmi amintește de cum apariția Sarei i-a zguduit universul și nu, nu exagerez, dar și de minunatele recomandări ale Laurei Markham pentru cum putem naviga apele geloziei frățești.
Citește și:
Cum e să fii mamă pentru a doua oară
O casă plină de gălăgie e mai sănătoasă decât o casă plină de liniște
Scrisoare către al doilea copil
Pentru a fi la curent cu noile articole vă invit să dați un like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter.
You might also like
4 Comments
Când am citit titlul am crezut ca se referă la alt bărbat, ca eu am patiti o cand i am zis lui Dante ca ma duc sa ma intalnesc cu domn si a sarit ca ars, s a dus si i a zis lui tati speriat :))).
Cat despre dragoste cu nabadai intre frati…e ceva de speriat. Pur si simplu luu dante parca ii face deosebita placere sa il inghionteasca si sicaneze pe Horia. Alegem sa iesim doar cu horia la cumpărături sau chiar cu niciunul ca sa avem liniste.
Hahaha! nu mi-a trecut prin cap că er putea exista și varianta asta! :)) Cum merge acomodarea?
Ce simpatic a fost, imi si imaginez cum se uita incruntat la tine 🙂
A fost atât de supărat, Cornelia! Nici de mână nu voia să meargă cu mine.