• Home
  • Cine sunt
  • Lucrează cu mine
  • Dezvoltare personală
  • Lifestyle
    • Trăiește din plin
    • Antrepovești
    • Parenthood & Career
    • Călătorii
    • Bun în bucătărie
  • Parenting
    • Parenting conștient
    • Activități cu și pentru copii
    • Biblioteca lui Alex și a Sarei
    • Conversații cu Alex
    • Conversații cu Sara
    • Grădinițele din lume
  • Podcast
  • Resurse gratuite
  • Contact
    • Home
    • Cine sunt
    • Lucrează cu mine
    • Dezvoltare personală
    • Lifestyle
      • Trăiește din plin
      • Antrepovești
      • Parenthood & Career
      • Călătorii
      • Bun în bucătărie
    • Parenting
      • Parenting conștient
      • Activități cu și pentru copii
      • Biblioteca lui Alex și a Sarei
      • Conversații cu Alex
      • Conversații cu Sara
      • Grădinițele din lume
    • Podcast
    • Resurse gratuite
    • Contact

    Revelațiile unei duminici brutal de matinale

    June 18, 2017

    Nici nu urc bine în mașină că șoferul, un domn mai în vârstă, cu barbă și păr alb și lung prins în coadă, începe cu glumele. La primul semafor chiar deschide geamul ca să prindem o frântură din slujba de duminică, asta în timp ce în mașină răsună acorduri de rock clasic. Aflu că e din Cluj, îi spun că sunt din Oradea și-apoi, nu știu exact cum, ajungem să vorbim despre credință, Dumnezeu, pomeni, nunți, botezuri și afacerile preoților.

    Iubesc duminicile matinale, deși sunt cocoșată de oboseala pe care am adunat-o în ultima perioadă. 

    Pentru o clipă gândul îmi zboară acasă…

     

    În dormitorul nostru s-a dat azi deșteptarea brutal, la ora 06:00. Profit de ocazie să le ”mulțumesc” celor 4 (!) măsele ale Sarei că s-au gândit să facă un efort organizat și să erupă deodată. N-a fost chip să o adorm nici după alăptare. S-a dat jos din pat și a plecat la joacă până la 07:30 când a tras pe dreapta…pentru o oră întreagă!

    Mi-am făcut o cafea, am pus mâncarea fetiței atomice la făcut, am strâns dezastrul din sufragerie și m-am pregătit de plecare. De când așteptam să ajung la worshop-ul de storytelling al Livianei!

    N-aveam chef să merg cu metroul așa că am comandat o mașină. Mie îmi place să merg cu Uber nu doar pentru că nu am grija banilor și a restului pe care șoferul de taxi niciodată nu are să mi-l dea, dar și pentru că mereu am avut parte de curse decente, conversații chill și muzică bună.

     
    – La ce număr ziceați că trebuie să ajungeți? mă întrerupe o voce de bărbat.

    – La 25. Ah, e chiar aici! La casa de pe stânga pe lângă care tocmai trecem. Mulțumesc pentru conversație și muzica bună.

    – Sărut mâna, doamnă. O zi frumoasă să aveți!

     

    Am râs mult și cu nenea ăsta cu părul lung, ba chiar era să ratăm numărul 25 pe strada Voiculescu, așa de tare ne-am distrat. Cred că am să îl includ în cele 100 de zile de recunoștință pentru că mi-a arătat că există lucruri bune chiar și într-o duminică ploioasă și muuult prea matinală. 

     
    Și voi ați avut o zi cu revelații? Sau măcar una matinală?
     
    Sursa foto: Shutterstock
     
    Citește și:

    Exercițiu de recunoștință

    Sunt obosită, dar fericită
     

    Pentru a fi la curent cu noile articole vă invit să dați un like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter.

    Share

    Trăiește din plin

    2 Comments


    Oana
    June 18, 2017 at 9:18 PM
    Reply

    Și mie mi se par uneori fantastici și out of this world șoferii Uber. Urmând apoi câteva ore cu Liviana, te cred că a fost o dimineață cu revelații :)



      Cristina Oțel
      June 18, 2017 at 9:39 PM
      Reply

      Şi ploaia a mers la fix, zău! :)

    Leave a Reply Cancel reply

    Your email address will not be published. Required fields are marked *

    This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

    • Cauta un articol



      • Termeni și conditii

    © 2013 - 2023 Cristina Oțel - Toate drepturile rezervate.