Camera era luminată de singura veioză pe care o aveam. Eram cu tata în garsoniera din Timișoara. Vorbea la telefonul mobil și se plimba agitat de colo colo căutând ceva. Aștept ca privirile noastre să se întâlnească și să îl întreb ce caută. Se uită la mine, ridic din umeri întrebătoare și îi citesc pe buze:
– Telefonul…
– Ăla la care vorbești? îl întreb arătând spre obiectul din mâna lui.
Dar nu asta e singura imagine pentru care îmi amintesc de seara aceea.
– Ce prostii citești acolo? îl întreb amuzată ceva mai târziu.
– ”Inteligența emoțională”. It’s a new thing.
Habar nu am ce citeam eu, foarte posibil să fi fost o carte de John Grisham pentru ale cărui povești cu avocați făcusem o pasiune pe la sfârșit de liceu. Dar îl văd foarte clar pe tata, întins în fotoliul extensibil, citind celebra carte (după cum urma să aflu mai târziu) a lui Daniel Goleman.
În apărarea mea, eram un biet student cu capul în nori, iar ideea de dezvoltare personală nu era nici pe departe așa în tendințe cum urma să devină. Habar nu aveam care e treaba cu inteligența emoțională, de fapt mi se părea chiar amuzant să pui cele două cuvinte unul lângă altul. Nu am avut curiozitatea să citesc măcar cuprinsul cărții, m-am mulțumit doar cu a râde de tata pentru lectura bizară pe care și-a ales-o.
Bine că ne mai și maturizăm. :)
Nu știu de ce, dar amintirea asta mi-a revenit în cap de câteva ori în ultimele săptămâni așa că am hotărât să las scris aici cum am făcut eu mișto de tata și de inteligența emoțională. Nu ca să mă dau rotundă, ci ca să îmi fie învățătură de minte. Pentru că habar nu aveam că în seara aia, într-o garsonieră mică din centrul Timișoarei, Universul îmi trimitea un semn despre ceea ce avea să devină o piatră de temelie pentru dezvoltarea mea, o preocupare majoră, o meserie, o misiune. Nimic nu e întâmplător…
Sursa foto: Shutterstock
Citește și:
Fii prieten cu teama, dar nu o lăsa să ia decizii pentru tine
Dezvoltăm inteligența emoțională prin joc
Pentru a fi la curent cu noile articole vă invit să dați un like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter.
4 Comments
Frumoasa amintirea, banuiesc .ca ai citit cartea :-)
Oho! Demult! Am pus ochii pe o versiune actualizată, cu mai mult neuroscience! :D
Și, ai citit-o până la urmă? :P
Normal! A long time ago. Acum vânez chiar una nouă!