3 jocuri pentru copiii de 3 ani

Zilele în care copiii ne mai cer să stăm pe jos și să ne jucăm tot felul de boardgames sau jocuri în general sunt cumva numărate așa că încerc să îmi păstrez entuziasmul de fiecare dată când primesc astfel de invitații. De exemplu, la 8 ani ai lui, Alex preferă șahul sau jocurile cu cărți. Sau Monopoly de oameni mari cum îi zicem noi. În general cere chestii legate de logică și strategie. În plus, preferă tot mai mult să se joace cu prietenii lui. Chiar ieri ne povestea că i-a rugat pe doi colegi (cei mai buni din clasă la șah) să se alieze împotriva lui și că a da, a pierdut, dar a învățat niște mișcări noi. :)

Sara încă explorează și se joacă de toate, de la jocuri de memorie, de logică, de construcție la puzzle-uri sau jocuri de rol. Pe când abia împlinea 3 ani avea câteva jocuri preferate despre care v-am povestit aici. Iar azi vă recomandăm 3 jocuri pentru copiii de 3 ani și peste pe care le avem acasă de câteva luni și pe care Sara le joacă oricând cu plăcere împreună cu noi.

Petrecere în pijama – Văcuța Marvin Moo ne propune 2 variante de joc, de dificultăți diferite. În varianta mai simplă cele 21 de cartonașe trebuie împrăștiate cu fața în sus, jucătorii dau pe rând cu cele 2 zaruri și trebuie să găsească văcuța îmbrăcată în culorile de pe zaruri. Ideea e că trebuie să fii rapid pentru că oricine găsește primul cartonașul îl poate lua. Detalii puteți vedea pe link-ul de mai sus.

Eliberează animăluțele – E un joc simplu, gândit pentru 2 jucători. E potrivit pentru îmbunătățirea funcției motrice șia celei vizuale, pentru recunoașterea animalelor. Câștigă cel care eliberează primul cele 8 animale sălbatice. Cred că jucăria asta va ajunge la copiii copiilor noștri pentru că e din lemn și lucrată foarte fain.

Little Red Riding Hood (Scufița Roșie) – Nici nu mai știu câte jocuri de Smart Games avem dar ăsta cu Scufița e printre cele mai recente achiziții. Jocul vine cu o broșură cu tot felul de provocări de rezolvat, de la unele foarte simple, la unele mai complexe (și cu soluțiile, desigur). Sara a ajuns până pe la jumătatea broșurii cu provocări și se descurcă tot mai bine, iar mie îmi place mult să o observ cum se gândește și cum încearcă variante de rezolvare.