Felul in care copiii mei isi zambesc cu gura pana la urechi, felul in care se sorb din priviri si se provoaca unul pe celalalt, chimia lor frumoasa si modul in care se joaca deja impreuna uneori ma copleseste. Asta pana cand nu vor amandoi fix aceeasi jucarie si tot norul asta roz si pufos se risipeste, dar asa e joaca intre frati…

Ma bucur sa ii vad impreuna, sa o vad pe ea curioasa, iar pe el foarte grijuliu dar si teritorial. Ah, si cateodata isi zambesc intr-un fel care parca imi da de inteles ca vor face multe nazbatii impreuna.

Piruetele magice ale lui Alex

Prima mostra de distractie frateasca am primit-o acum vreo 3 luni. Eram in sufragerie cu totii. Alex era agitat si mai avea (prea) multa energie de consumat asa ca a un moment dat a facut o pirueta. Cand ma pregateam sa ii spun sa aiba grija la piesele de sah de pe jos, din bratele mele Sara izbucneste in ras. Stiti voi…un ras din ala adorabil de bebelus de te face si pe tine sa razi instant. Se uita la Alex. Nu eram sigura daca a ras “din cauza” piruetei asa ca l-am rugat pe Alex sa mai faca una. Copilul, in culmea fericirii ca poate fi in centrul atentiei, executa. In secunda urmatoare Sara incepe sa rada iar in hohote. Nu cred ca mai e nevoie sa va spun ca din clipa in care era clar ca Sara rade la piruetele lui nu a fost chip sa il mai oprim. Piruetele simple au fost inlocuite cu unele mai speciale, mai rapide, cu efecte speciale, cu “yuuuhhuuu” pitigaiat si cu prabusiri spectaculoase la final. Sara radea intr-una, ca bebelusii pe care ii mai vedeti pe Youtube razand din te miri ce. Nu il scapa pe Alex din ochi si radea de numa’.

La un moment dat ne-am gandit ca daca rade asa la piruetele facute de un omulet de 110cm, unele executate stangaci de un om de 190cm vor fi primite cu si mai mare entuziasm asa ca tati si-a incercat si el norocul. A fost total fail. Sara nici macar nu a zambit. Iar cand Alex a revenit cu piruetele sale cu puteri magice, Sara era toata un ras colorat din nou.

Ei si treaba asta a tinut vreo 15 minute bune, pana a obosit ea de la atata ras. Si imi pare rau ca nu am inregistrat nebunia asta frumoasa de la bun inceput, dar eram asa de scufundati in moment ca am uitat.

Daca vreti totusi sa auziti cum rasuna rasul lor colorat in toata casa cand il fugarim pe Alex prin sufragerie va las un scurt clip audio mai jos:

O buna bucata de vreme Alex a fost singurul care putea sa o faca pe Sara sa izbucneasca in ras fara efort, uneori cu o pirueta, alteori cu o miscare rapida sau poate doar un cuvant cum ar fi “badoing”.

Ce-i al meu e al meu, iar ce-i al tau e tot al meu!

Asta pare sa fie regula stablita de Alex cand vine vorba de jucarii. Sara se poate juca doar cu cateva din plusurile lui pentru ca nu vrea sa ii fie umplute cu bale bebelusesti. El insa ar vrea si bufnita care canta si cuburile ei cele noi. La fel se intampla si cu vechile lui jucarii de cand era bebe pe care i le dam Sarei sa se joace. In ultima vreme insa “berbeaca” noastra a inceput sa protesteze cand Alex ii ia jucaria din manutele pufoase.

Una peste alta mi-e drag sa ii descopar asa, impreuna, interactionand, razand, certandu-se, tragand fiecare sa isi arate personalitatea. Si, desi sunt sigura ca ne asteapta “meciuri” interesante in viitor – stiu din experienta cu fratii mei – vreau sa cred ca vor ramane mereu asa apropiati cum sunt acum.

Copiii vostri mici si mari cum se inteleg? Toate bune la capitolul joaca intre frati?

Pentru a fi la curent cu noile articole va invit sa dati un like paginii de Facebook a blog-ului sau sa va abonati la newsletter.