Ultima data cand nu s-au aliniat planetele a fost in urma cu cateva zile: o tamponare usoara din cauza unui taximetrist (putea fi si non-taximetrist, no offense!) ce a fugit de la locul faptei. Masina arata perfect, deci nu am avut alte probleme.

La fel, ma “tamponez” de 100x pe luna cu cel mic si nu avem nevoie de “service”. Altadata se ocupa mami de “constatarea amiabila”. Mergem si la service daca trebuie, adica la fotbal in parc, cu bicicleta sau ii construiesc ceva cu piesele Lego, pentru ca apoi sa imi gasesc creatia demolata:  “Uite, tati – a luat foc!”

La locul de munca gasca e faina, atmosfera e benefica, in ciuda conditiilor din piata. Conducem catre mare, atenti la gropi.

Ce au cele 3 tablouri de mai sus in comun? Acelasi protagonist si modelarea drumului dupa nevoile mele si ale celorlalti. In limbaj de lemn (corporatist) i-ar zice alignment!

In trafic, cand celalalt greseste flagrant, nu strica sa ii atragi atentia cu un claxon lung si “asertiv”, iar daca e din alt film, nu te enerva, ocoleste-l.

In relatia cu cei mici, intelege-le nevoile si fa cumva sa aveti impreuna aceleasi obiective. Stiu, e foarte usor de zis, insa o familie care nu isi gaseste numitorul comun va fi mai devreme sau mai tarziu o conventie civica intre straini. Imi aduc aminte o gluma a lui Horatiu Malaele: “Eu si sotia dormim in camere diferite, ne petrecem concediile separat, facem totul pentru a ne salva casnicia…”

La munca e cam la fel: fiecare are termenele sale limita, calendar de activitati, bugete, planuri pe termen lung, momente de criza, iar atat solicitantul cat si furnizorul trebuie vazuti in tandem, cu acelasi obiectiv final, chiar daca rezultatul este uneori vizibil doar pentru unul dintre ei. Aud de multe ori “ce mancatorie e in firma/institutia/organizatia x”. Cred ca e din cauza invidiei, a frustrarilor, a constrangerilor, a competitivitatii duse la extrem – pe principiul scopul scuza mijloacele. Indiferent de dimensiunea entitatii in care activam, exista contradictii. Rezultate superioare au dat organizatiile cu o cultura competitiva, dar alcatuite din oameni educati, valorosi, cu o etica deosebita a muncii (pe romaneste – bun simt), ale caror roluri le-au fost reconfirmate de rezultate si recunoscute (apreciate!) de colegi.

E foarte greu sa-i schimbi pe cei din jurul tau, dar trebuie sa le comunici nevoile tale si  unde chiar nu functioneaza, lasa-i pe“soferii indisciplinati” sa treaca. Pune-te in locul copilului/colegului/clientului, indreapta-te impreuna cu partenerii catre aceleasi obiective si vei avea, cu putin noroc, o viata frumoasa, fara tamponari prea dese.

Ah…si testul suprem de “alignment” ar putea fi organizarea unei vacante tip “road-trip”, cu buget limitat, impreuna cu familia si cativa prieteni, tinand cont de programul permis de la servici si de nevoile tuturor, inclusiv ale tale! Dar despre aceasta, in episodul urmator…

Articol scris de Mircea (alias tata lui Alex)