Ce îți face inima să cânte de bucurie?

”Nu mai vreau să lucrez în compania asta.”

”Nu mai vreau să fac același lucru zi de zi.”

”Nu mai vreau să depind de cineva.”

”Nu mai vreau să mă simt secătuită de energie.”

”Nu mai vreau să alerg toată ziua ca într-un concurs care nu se mai termină.”

De când fac coaching mi-am dat seama că de foarte multe ori oamenii tind să își definească obiectivele în termeni de ce NU mai vor. Da, e lesne să îți dai seama care sunt lucrurile care te deranjează, te obosesc și de care te-ai putea lipsi. Știți ce se întâmplă de cele mai multe ori când le răspund clienților?

– Te-am întrebat ce vrei, nu ce nu vrei.

– Ăăăă…

Blocaj.

Opusul lui negru nu este întotdeauna alb, în sensul că ”Nu vreau să fac același lucru în fiecare zi.” nu este neapărat ”Vreau să fac ceva diferit în fiecare zi.”.

– Tu ce îmi recomanzi? Tu ce ai face? mă mai întreabă clienții uneori în continuare.

– Cu ce s-ar schimba situația ta dacă ți-aș spune ce aș face eu?

Poate că suntem obișnuiți ca alții să ne spună ce ar trebui să ne placă, să ne motiveze, să ne împlinească. ”Rețeta” conform căreia trebuie să învățăm bine în școală și să luăm mulți de zece, să ne alegem o facultate bună, să găsim un job bun și pe termen lung, să ne căsătorim și să facem copii e încă bine întipărită în ADN-ul multora dintre noi. Sau poate că știm ce ne place, ce ne motivează și ce ne împlinește dar ne e frică să ne asumăm schimbările necesare din teama de a nu fi diferiți (și deci arătați cu degetul) sau din teama de eșec (care poate naște vină și rușine). Motive pot fi o mie.

Nu există o soluție universal valabilă pentru fiecare om. Ce știu însă sigur este că fără a conștientiza că putem să luăm propriile decizii, că gândurile sunt doar propoziții din capul nostru și fără a ne asuma niște riscuri, fără a pune un picior în fața celuilalt în ciuda fricii și fără să avem deschiderea de a ne asculta emoțiile (mai ales pe cele ”grele”) șansele să facem progres către o viață împlinită și aliniată cu valorile noastre sunt mici.

Data viitoare când îți iei o pauză de bine și ești doar tu cu tine întreabă-te ce vrei tu de fapt, dincolo de ce îți recomandă toată lumea, inclusiv necunoscuții. Ce te bucură cu adevărat? Care sunt activitățile pe care atunci când le faci pierzi noțiunea timpului? Și-apoi, când ego-ul – vocea aia negativistă din capul tău – începe să te critice și să te facă să te simți mic și neputincios, întrebă-te cine ai fi dacă nu ai avea gândul acela (orice te reține)?

Zile conștiente îți doresc. Și alegeri înțelepte. 🙂