Aventuri cu iz turcesc

Am descoperit de curând în București coffee shop-urile ce vând cafea de specialitate. M-am despărțit de ele pentru o săptămână, timp în care voi savura cafea turcească în Antalya, la UAI (un fiel di uăi moldovenesc, pentru că nu prea are legătura cu Ultra All Inclusive).

Primul contact – am cerut cafea turcească – am primit o cafea bunicică, făcută într-un ibric electric. Era foarte fierbinte, așa ca mi-a luat vreo 5′ să o beau, lux de care nu dispun nici în vacanță – doar am de ținut în brațe o fetiță atomică.

Am trecut deci la espresso – în 20″ îl dau pe gât și pot trece la slalom uriaș după pitică printre mese. Gustul este de cafea la aparat automat, asemănător cu cel de la birou – să nu uit de unde am plecat? Marca e Tchibo Barista Espresso. Așa se cheamă: la fel cum nu îți gătește maică-ta la restaurantele “La mama”, nici cafeaua nu e făcută de vreun barista cu medalii.

A venit proba de foc: vrea soția un café frappé!

1. Mă duc la bar – “can you please make me a frappe?” “What?” “Ice coffee.” “Sorry – at the other bar!”

2. Other bar era ticsit de băutură – mărcile lor locale, de care nu auzisem. Aveau cam orice, mai puțin un barman.

3. Intru în alt loc unde se dădeau înghețată și prăjituri. Acolo era cineva înaintea mea, cam la 1m de mine. Nu e frumos să îi sufli omului în ceafă, mai ales când poate să se întoarcă brusc și să te umple de turkish delight. Nu apuc să deschid gura că un puști se bagă în față și cere vreo două înghețate. După el un cuplu și o mamaie dintr-o țară vorbitoare de rusă. Eu eram invizibil! În felul ăsta puteam să observ diferențele culturale…

4. Devin vizibil și întreb de ice coffee. Mă aude barmanul care ar fi trebuit să lucreze alături și zice “Sorry, no machine!” Hmm… întreb: “do they have ice coffee by the swimming pool?” “Swimming pool? Yes!” Și mă cheamă. Se apucă de turnat din băuturile private label și iese o chestie albăstruie pe care mi-o oferă: “Here, Sir – swimming pool!”

5. Mulțumesc politicos, explic și mă duc la swimming pool, fără “swimming pool”. Acolo – alt vorbitor de rusa îl roagă pe barman să-i prepare ceva. S-au înțeles perfect – i-a turnat din vreo 5 sticle de tărie ce erau etichetate pe spate asemănător produselor de curățat wc-ul, apoi o picătură de suc de ananas, pentru aromă și niște sirop verde – totul strecurat in 2 pahare de plastic. Remarcați că de data aceasta am stat aproape. Cer ice coffee și primesc ceva dintr-un dozator. Era rece, dulce, maro, cu o aromă de surogat de orice, numai de cafea nu.

6. Iau un pahar mare de bere și cer: lapte şi gheaţă, apoi plec la primul bar, cel cu barista la automat. Acolo rog să-mi toarne un espresso peste ce aveam, niște frișcă foarte bună, zahăr în loc de sirop de vanilie Monin (că nu aveau nici măcar Monnyn).

Mă întreabă – “Where are you from, Russia?” Aici toţi ne cred ruşi sau nemţi. Auzind înrebarea, lângă mine, un nene începe să îşi etaleze cunoștințele de geografie: “Romania – Bukarest, Bulgaria – Sofia, Turkey – Istanbul” (?!). Mă aștept să apară David Lynch de undeva să strige “Cut!”.

În fine, pentru primul frappé făcut cu mijloace turcești locale, consider că a fost OK, din moment ce efortul a fost apreciat, chiar dacă am pus cam mult lapte cu gheață.

Citeşte şi:

Ne mai vindecăm de nesimţire vreodată?

Mergeţi cu copiii în concediu? Cu amândoi?!

Pentru a fi la curent cu noile articole vă invit să dați un like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter.