Își întinde mâna mică spre comodă și ochii îi zâmbesc.
– Uau să ne uităm în cutia aia!
– Cutia ta cu agrafe? mă fac eu că nu înțeleg.
– Nuuu! Cutia ta cu bățaiă!
Îi aduc cutia mea de bijuterii și mi-o ia din mână cu grijă.
– Am ghijă io.
Îmi place mult când stăm împreună în mijlocul patului mare și luăm fiecare bijuterie pe rând. Le atinge, le admiră, uneori îmi cere să i le pun sau mi le pune ea, dar de fiecare dată așteaptă povestea respectivelor obiecte. Nu are preferințe constante așa că sunt mereu curioasă să văd ce bijuterii va alege.
Pune mâna pe brățara de argint decorată cu pietre mari turcoaz.
– Ata ce e?
– E o brățară pe care am primit-o de la buni. A purtat-o la nunte ei și, când m-am făcut mare, mi-a făcut-o cadou. Știi, brățara asta e puțin mai bătrână decât mine.
– Îți pace?
– Da, mult de tot. Și am mare grijă de ea.
O pune cu grijă pe pat și caută iar prin cutie.
– Uite, mami, o imină!
– Inimă îi spune, pui. Pe asta am primit-o de la tati când a venit dintr-o călătorie.
– E dăguță! Pot hă o pun la gât?
– Da, poți.
Și cu lanțul cu pandativ în formă de inimioară la gât își întoarce atenția către cutie.
– Uaaa! Ăta e de la tati?
– Colierul ăsta e de la Alex. Mi l-a făcut de 8 martie la grădiniță. E foarte important pentru mine.
– Ingur?
– Cred că l-a ajutat puțin și doamna.
– Fac hi eu pentu tine când mă duc la gădi! îmi spune cu ochii sclipind.
Stăm deja de la bine de 20 de minute și mai avem bijuterii cu povești spuse prea rar. Sunt recunoscătoare că, de când sunt mamă de fată, mai descopăr încă o dată lumea prin alți ochi. Sara îmi dă ocazia să regăsesc frumusețea lucrurilor mărunte, atenția la detalii, la finețuri și mă invită să îmi aduc aminte povestea fiecărei bijuterii pe care o am. Mi-am dat seama că nu există bijuterii fără poveste. Ori că sunt transmise de la o generație la alta, ori că au fost cumpărate de cineva drag cu gândul la noi și la ce ne place, că ni le-am cumpărat cu o ocazie specială, că a fost de la vreun Secret Santa sau de la un prieten drag, ori poate a fost creată de cineva talentat special pentru noi, toate bijuteriile spun o poveste. Sunt momente care durează și care devin tot mai prețioase pe măsură ce trec anii. De asta pentru mine e important să am grijă de ele, să le țin într-un loc al lor, pe categorii. Cred că poveștile ascunse între zale delicate de aur sau argint, în pietre colorate, perle, mărgele, lemn sau ceramică merită un loc ales cu grjă, cum ar fi cele de aici.
Dacă sunteți în căutare de inspirație pentru cadourile de Crăciun să vă opriți puțin și în magazinul online iLux. Găsiți cadouri și pentru doamne, dar și pentru domnii importanți din viețile voastre. Găsiți poate chiar ceva ce vă doriți voi de Crăciun și îi trimiteți Moșului link-ul. 😉
Și orice ați alege, să nu uitați, din când în când, să îi spuneți povestea.
Sursa foto titlu: Pixabay
Citește și:
O poveste despre un băiat și o fată
Sunt (și) mamă de fată și-mi place!
Surprinzătorul secret al relațiilor de durată
Întrebarea care mă blochează mereu
Pentru a fi la curent cu noile articole vă invit să dați un like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter.
Comment
Haha, viziuna celor mici chiar si asupra bijuteriilor va fi mereu mai interesanta decat cea plictistiroare a adultilor. Fain articolul, felicitari! 🙂