Orice viitor parinte are o oarecare idee despre cum i se va schimba viata odata cu aparitia bebelusului. Doar ca, din experienta noastra si a altor parinti din jur ideea aia pe care ti-o faci tu e de cele mai multe ori departe de ce se va intampla in realitate: de la noptile cu somn putin spre deloc, la cresterea frustrarilor si aparitia certurilor.

In loc sa fie totul lapte si miere, gangureli, dragoste si miros de bebe te trezesti in curand rupt de oboseala, super irascibil si realizezi ca iti pierzi rabdarea si din nimicuri. Lipsa somnului e prima care isi pune amprenta pe armonia conjugala care candva parea de netulburat.

E bine de stiut ca bebelusii nu se nasc cu un program de somn, iar faptul ca noi aveam unul nu ii intereseaza prea tare. Nepotrivirea asta de program dureaza pana la cateva luni. Hang in there!

In conditiile astea, e lesne de inteles cu doi oameni privati de somn devin mai iritabili. Lipsa de odihna ne scade capacitatea de a ne gestiona emotiile si de a rezolva probleme.

Eu una, timp de pregatire si cugetare pre-bebe nu prea am avut si da, desi stiam ca va fi greu…pfff…

Imi aduc aminte ca seara uneori ma intrebam daca mai are sens sa ma culc, pentru ca nu adormeam bine si Alex isi si cerea iar drepturile. Iar in timpul zilei puteam sa jur ca viata mea se desfasura dupa un scenariu scris de Murphy: cand ma culcam dupa-amiaza, pana reuseam sa adorm mai treceau 15 minute, maxim 30 si Alex se trezea. Daca in schimb stateam departe de pat si de orice intentie de a inchide un ochi, copilul dormea si 2-3 ore legat!

Timpul petrecut cu copiii e tare scurt. Ei cresc repede, isi vor gasi si program de somn. Noi ne vom reveni intr-o oarecare masura la al nostru si, pe termen lung, ceea ce ne vom aminti nu vor fi orele de (ne)somn. Ca dovada, nu mai stiu cand a eliminat Alex trezirile de noapte. Dupa 3 ani si un pic imi aduc aminte doar ca in seara de dupa botez a dormit 10 ore legate si dimineata cand ne-am trezit (tarziu!) nu imi venea sa cred.

Asa ca, cred ca e important ca viitorii parinti (atat mamele, cat si tatii) sa isi faca asteptari cat mai realiste in ceea ce priveste somnul, oboseala si imprevizibilitatea zilelor. Sa inteleaga consecintele lipsei de somn si sa isi acorde unul altuia circumstante atenuante…din cand in cand.