Când un neuro-cercetator se hotărește să scrie o carte intitulată “Secretele inteligenței copilului“, ești părinte și ești curios să înțelegi cum funcționează creierul cumperi cartea și te pui pe citit.
O bună parte din carte e despre cât și cum e afectată relația părinților când se voluntariază în proiectul “1+1=3”.
Printre altele el zice așa: “Femeile cu familii fac cam 70% din muncile casnice… Activitățile casnice cresc de trei ori pentru femei în raport cu bărbații atunci când sosește un copil. Lipsa contribuției e atât de mare încât, chiar având un soț în preajmă, o femeie trebuie să muncească 7 ore în plus/săptămână…“
Recunosc…nu sunt de acord cu ideea de a lăsa soții să doarmă singuri, în liniște, în altă cameră ca să nu le deranjeze copiii somnul. Desigur, fiecare face cum crede. În ceea ce mă privește însă copilul nu e al meu, ci al nostru așa că mi se pare absolut firesc ca trezirile, legănatul, plimbatul, băița, dar și treburile gospodărești să se împartă la 2. Nu am pretenția de 50%-50% pentru că mi-e greu să cred că ar fi realizabil, dar nici să le fac singură pe toate nu e ok.
Am noroc de un soț implicat, dar îmi aduc aminte, la primul copil, de câteva zile în care venea de la birou și îmi spunea că e obosit. O fi fost. Dar el măcar a avut de-a face cu adulți care vorbesc fluent limba română și se pot exprima coerent…de cele mai multe ori. Atât trebuia să aud după o zi de plânsete, plimbat infinit în brațe, schimbat scutece, alăptat, regurgitat, etc. De multe ori abia așteptam să vină acasă ca să pot sa intru la baie, să fac un duș. Și tot de multe ori nici nu închideam ușa bine după mine că Alex începea să plângă și îl auzeam pe soțul meu în fața ușii “Iubire, plânge copilul!” Mâna sus mamele care știu cum e!
Am avut suficiente certuri în jurul acestui subiect, dar după ce am citit cartea împreună am avut curajul și răbdarea să ne ascultăm și să decidem care sunt lucrurile pe care le facem împreună și cele pe care le poate face doar unul/oricare din noi.
Dragilor, cereți ajutor. Sunteți mamele puilor voștri și sunteți eroine oricum. Nu e nevoie să ajungeți la epuizare încercând să faceți totul singure. Recuperarea va fi mai grea decât prevenirea. Implicați-i pe partenerii voștri, arătați-le ce și cum să facă și vor căpăta curaj în “manevrarea” micuților.
Tătici, orice ajutor va fi apreciat. Bebelușii nu sunt chiar așa fragili precum par – îndrăzniți să vă ocupați de ei și veți fi răsplătiți cu minunatele lor zâmbete știrbe.
Dezechilibrul ăsta dintre cât de mult se implică fiecare părinte, adăugat la nesomn (despre care am scris aici) și la viața socială oarecum inexistentă e unul din motivele principale pentru apariția conflictelor conjugale.
Începutul vostru de bebelușeala cum a fost? Sau cum plănuiți să fie?
Citește și:
Parenting în timpul pandemiei COVID-19
20 de tips & tricks pentru ca lucratul de acasă să nu fie un coșmar
Mamelor, lăsați tații să fie părinți!
Timpul pentru tine e ca masca de oxigen din avion
Pentru a fi la curent cu noile articole va invit sa dati un like paginii de Facebook a blog-ului sau sa va abonati la newsletter.
You might also like
11 Comments
Sunt cu mâna sus! :))
Multumesc pentru solidaritate 😀
Si eu sunt cu mana sus! Felicit?ri pentru articol, exact asa se întâmpla. Sunt m?mica unui baietel blond, zambaret care doarme foarte putin in timpul zilei. T?ticul doarme cu noi in camera dar nu se treze?te, cand nu mai pot il trezesc totu?i oftaturile mele, baita o facem împreuna iar seara dupa ce papa il înmânez lui sa-l fac? sa elimine gazele si sa-l adoarma cat eu imi fac pe fuga un binemeritat dus. I-am trimis si lui articolul sa-l citeasc? si am sa-mi dau interesul sa-l implic mai mult pentru ca din cauza oboselii si a multor lucruri de f?cut nu ma pot bucura 100% de bebe. Sanatate m?micilor si bebeilor!
Sa fiti sanatosi, odihniti si sa cresteti mari 🙂
Fetita mea are putin peste 5 ani iar sotul meu este plecat mereu cate 4 luni si 2 acasa… nu l-am implicat f mult dar ultimele 2 luni cand a fost acasa mi-am lasat multe din griji in baza lui-> si bine am facut! “Dragul meu, e ora de baie si am si chiuveta plina, ce alegi? Dragul meu, e frumos afara dar tb sa dau cu aspiratorul, parc sau aspirator,ce alegi? Iar inainte sa plece mi-a spus ca ii pare rau de cate a pierdut si ca dc m-ar fi ajutat nu as fi fost nici eu asa nervoasa si obosita! Mai bine mai tarziu decat niciodata!
🙂 ce frumos! da, uneori trebuie doar sa cerem…
[…] pare ca femeile sunt, in medie, mai private de somn decat barbatii. Printre atatea lucruri care asteapta sa fie facute, somnul nu pare sa fie printre […]
Dupa primul an al primului copil si cateva conflicte cu scantei, noi am decis: niciodata obositi amandoi in acelasi timp! Asa ca ne impartim “garzile” (acum mai mult cand sunt raciti si plang noaptea, au deja 7 si 3 ani), iesirile, libertatile.
Ce ma scoate uneori din sarite in week-end-uri este faptul ca refuza sa iasa cu amandoi copiii simultan. II este frica, se plange ca au ritmuri diferite, este stresat, asa ca iese cu unul, il aduce dupa o ora doua si apoi cu celalalt :-)) Inca o data, dovada faptului ca barbatii nu sunt multitasking…..Eu merg cu ei la piata, la cumparaturi, la aeroport, in parcuri….Am fost la dentist cu ei amandoi….erau mai mici, drum lung cu taxi, rucsac plin cu schimburi, jucarii, caserole cu fructe….cumva i-am descantat si convins sa se joace impreuna pana ies eu din cabinet. Cand am iesit, cinci asistente erau aliniate si se uitau la ei :-)) Am folosit vizita si ca sa ii fac baietelului meu cunostinta cu medicul, sa ii arat interiorul unui cabinet….
Imi zice Mama Zmeilor :-))
Ma ajuta mult. Nu dormim in aceeasi camera, dar e prezent la fiecare trezire a ei. Super articolul!
[…] Un alt aspect foarte important în supraviețuirea ca mamă și soție este planificarea activităților gospodărești amintite mai sus alături de partener. Adică, un fel de diviziune a muncii. Astfel, soțul poate prelua zilnic sau săptămânal o parte din treburi, Sau poate sta cu copilului, în timp ce mama are răgazul de a termina restul activităților casnice (despre asta a scris foarte frumos și Cristina Oțel aici). […]
[…] Părinți, împărțiți munca […]