De cele mai multe ori atunci cand apare o situa?ie dificila cu baietelul meu (2ani si 6luni) intai si intai ma cobor la nivelul lui pentru a avea un contact vizual. Il iau si il îmbr??i?ez, mangai si incerc sa il oglibdesc si sa ii validez tot ce simte el in momentul ala. Incerc sa ma pun si in pantofii lui si atunci epatizez mai bine. La noi asta e momentul de calmare. Apoi putem discuta altfel.

Fetita mea ( 1 an si 10 luni), a inceput gradinita de o luna. Desi s-a acomodat, plecatul de acasa inca era anevoios. Am ales sa-i cedez din responsabilitati, astfel incat sa aiba impresia ca detine si ea controlul si sa nu mai opuna rezistenta la iesitul din casa. O las pe ea sa se “imbrace”? Dupa cateva tentative vine de buna voie s-o ajut. La incaltat deja e experta. A invatat dupa atatea incercari sa se incalte singura si e foarte mandra de reusita ei in fiecare zi si plecam de buna voie.

Si noi intampinam situatii dificile, zilnic. Incerc tot timpul sa-mi pastrez calmul, sa empatizez (îi spun “stiu ca vrei sa mai ramai afara”, “inteleg ca ai vrea jucaria aceea”, DAR… ), sa ii ofer variante (“atunci ce zici daca luam bluza albastra”), sa negociem limitele (“ne mai jucam 5 minute si apoi mancam…”). Nu-mi iese de fiecare data, dar incercarea merita cu siguranta!

In momentele dificile când feti?a mea (1an ?i 3 luni) este prost dispus? sau vrea sa face ceva ce e interzis si se supara pentru ca nu o las, îi distrag aten?ia g?sind noi activit??i interesante sau o responsabilizez dandu-i un task simplu. Am observat ca întotdeauna e foarte multumita dac? simte ca face ceva util.

Buna seara!
Minunea mare – Natalia 3 ani traverseaza perioada ” Gica Contra” (ea isi spune Natalia contra 🙂 Desi la gradinitza e fan spalat si sters pe maini cum intram in casa si ii amintesc sa se spele pe maini aud: nu ma spal pe maini. Vreau sa stau murdara! Atunci o intreb ce se intampla daca nu se spala? Ea: vreau sa ma imbolnavesc! Eu: iti amintesti cum te ai simtit knd te-ai imbolnavit? Ti-a placut sa stai numai in casa, fara vizite si alte lucruri care iti plac mult? Ea: nu! eu: mergi si spala te pe maini sa fim mereu sanatosi ea: vreau sa fiu bolnava! Eu: esti sigura ca te-ai simtit bine bolnava? Ea: nu! ma dus sa ma spal!
Avem noroc ca e f empatica si are o memorie excelenta. Altfel continuam la nesfarsit cu nu!
Nu fct mereu amintitul perioadei cu imbolnavitul si apelez la distragerea atentiei prin oferirea alegerii unei rochite cu care sa stea in casa- adora rochiile intr atat incat ar si dormi in ele ( unul din motivele pentru care au cucerit o dnele educatoare – gradi de stat, e ca i-au permis sa doarma in
rochie 🙂

Imi pastrez calmul si incerc sa ii ofer alternative ii vorbesc bland si ii arat afectiune

Incerc sa fiu cat mai calma,sa ii dau argumente,sa ii explic ca alta varianta nu e…de cele mai multe ori trebuie sa il las sa se descarce si sa se linisteasca si apoi discutam

Cel mai greu este, sau mai bine zis a fost in momentul cand imi plangeau amandoi prichindeii in acelasi timp, vroiau in brate amandoi in acelasi moment, iar eu trebuia sa ii alin si sa imi pastrez calmul…de cele mai multe ori calmul l-am pastrat, alteori m-a apuca si pe mine plansul cu ei, totul se rezolva cu rabdare, TIMP dedicat pentru imbratisari, vorbe calde, iubire neconditionata….motherhood-ul e o descoperire continua pli a de surprize ?

Deocamdata nu cred ca pot vorbi despre situatii dificile de gestionat fiindca ca bebe are 6 luni dar cu siguranta atunci cand va fi cazul voi incerca sa gestionez situatia cu blandete, calm si iubire

Intotdeauna cobor la nivelul copilului, ii spun ca il inteleg perfect ca e nervos, suparat, obosit…. si ca e in regula sa vrea sa se descarce. Ii ofer bratele mele daca vrea sa planga ( se stie ca plansul si rasul descarca toate emotiile negative). Nu-i distrag niciodata atentia (cu ceva dulce sau cu desene). Ii vorbesc calm si incerc pe cat posibil sa il fac sa imi comunice motivul pt care e suparat sau sa-i ofer argumente de ce nu putem face un anumit lucru. Nu-i spun ca ma face de ras si chiar le tai avantul celor care se opresc si ii spun: “asa baiat mare si plangi ca o fetita”.

Si la noi a inceput de curand o perioada dificila, la cateva zile mai apare un tantrum. Din ce am citit am retinut si aplic: incerc sa imi pastrez calmul si sa ii explic ca il inteleg ca este suparat/ sau imi pare rau ca este suparat dar nu se poate x lucru, ii ofer variante.
Mi s-a intamplat sa il ‘cert’ pun in ghilimele pt ca nu l-am certat efectiv ci incercam sa ii explic ca a facut ceva gresit si cum trebuia sa faca etc, insa mi-am dat seama ca nu facuse acel lucru asa ca mi-am cerut scuze ca am inteles gresit si i-am explicat ca imi pare rau ca am crezut ca a facut x lucru desi el nu a facut si l-am rugat sa ma ierte 🙂

Primul pas pe care il fac atunci cand am de gestionat o situatie “dificila” din punctul meu de vedere este sa ma asez fizic la nivelul copilului sa ii pot vorbi de la aceeasi inaltime. Tactica mea care functioneaza de fiecare data cand o aplic este sa ii ofer o imbratisare inainte de a vorbi, de a transpune situatia in cuvinte. Deci cand aleg sa vorbesc intai pe vibratiile inimii, si mintile noastre se aliniaza pe aceeasi frecventa.

buna! eu as avea nevoie de acele carti tocmai pt.a afla cum sa ma creez un stress free environment pt.baiatul meu de 2 ani si un pic. Lucrez, fac curatenie si mancare si am grija de el singura, sotul fiind plecat in deplasari lungi. Cateodata devine prea mult si pur si simplu nu mai gasesc resurse sa am rabdare cu el. In general suntem foarte veseli, prefer sa il vad fericit decat sa ma gandesc ca iarasi a colorat toti peretii, oricum sunt cu superlavabila 😉 il hranesc sanatos si luptam impotriva unei dependente de ou Kinder prin: citit, jucat cu nisip kinetic si orice alta jucarie, stat afara cat mai mult.

Buna. Cd Matei se agita, devine nervos ( 16 luni ), strategia e de a-l lua in brate, de a-l tine strans si pe masura ce se calmeaz? putin incep s?-i vb blând sau s?-i cânt ( sunt un dezastru la cantat?, dar pt el nu conteaza, imp e ca ii imi aduce vocea calm? ), apoi ne gadilam, ne turtim nasurile unul de altul si trece.? Sau, dc pot si nu e prea nervos, incerc sa-i distrag aten?ia catre altceva ce stiu ca ii place sau ceva nou care il captiveaz? imediat.? Dc in prima situatie cu tot ?inutul in brate nu se calmeaz? repede, il tin atat cat e nevoie, oricat, imi amortesc mâinile de simt ca imi cad, pana se lini?te?te cat de cat sa pot sa ii vorbesc/ cant.?

Fetita mea are abia 6 luni jumatate, cu toate astea citesc de pe acum diverse carti de parenting. Inca nu stiu ce ma asteapta, dar imi doresc sa depasesc sitiatiile dificile prin comunicare asertiva, explicatii, exemple. Sper din tot sufletul sa reusesc.

Noi suntem la etapa in care devenim tot mai independenti si cu personalitate. Primul lucru cand baietelul meu vrea sa faca ceva ce nu e cazul sa fie facut in momentul respectiv si incepe revolta, ma uit la el si ii spun foarte calm: Mami te iubeste. De obicei propozitia asta il linisteste, iar apoi incerc sa ii explic de ce nu putem face lucrul respectiv in momentul acela. O sa fie bine, eu asa cred.