Pentru noi 2015 a debutat altfel decat ne-am dorit. Alex se pare ca a facut o viroza, cu varsaturi si dureri de burta care au venit peste o tuse incapatanata tratata cu antibiotic. Iar eu m-am ales cu o raceala. Una peste alta, vacanta noastra a insemnat 90% stat in casa.

Dupa 2 zile in care am incercat sa il punem pe picioare, am ajuns la spital. Cred ca o sa ajungem sa ne facem abonament sau vreun card de fidelitate la Medlife. 🙂

Dar pentru ca eu tuseam si noaptea si nu am vrut ca Alex sa stea inchis intr-o camera cu mine bolnava, am ramas eu acasa. Ciudat Foarte ciudat sentiment am avut dupa ce am incuiat usa in urma lor. Era 21:30.

M-am invartit de colo colo si nu imi gaseam locul nicaieri. Am spalat vasele, le-am pus la loc, am maturat, am strans jucariile, am aerisit, m-am uitat la televizor fara sa ma uit de fapt la ceva anume, am asteptat vesti, am citit si pe la 02:00 am adormit in casa goala.

Daca in trecut ma bucuram sa mai am casa doar pentru mine pentru o zi sau doua, acum nu mi-a picat bine. Dimineata era prea liniste asa ca am pus muzica, mi-am baut cafeaua si m-am pregatit sa merg la spital sa ii vad si sa le duc ce mi-au cerut. I-am gasit facand aerosoli, stand unul langa altul. Cand i-am vazut am simtit imediat cum ma linistesc. Am stat cateva ore cu ei, m-am jucat cu Alex si am inventat tot felul de activitati doar cu un pix si un caiet. Apoi a venit o doamna asistenta sa ii dea siropul de tuse. “Vreau sa mi-l dea tati.” a zis Alex. M-am bucurat, dar am fost si geloasa. Mereu ma ruga pe mine.

M-am intors la casa goala, am asteptat sa se faca ora 18:00 ca sa dau cu aspiratorul. Am sters mobila, am spalat vasele si m-am asezat sa scriu. Asta era acum mai bine de 3 ore.

Cred ca baietii mei aveau nevoie sa stea petreaca timp impreuna, sa se conecteze. Si pentru asta m-am bucurat.Evident ca as fi preferat sa se intample in alte conditii.

Dar casa tot goala ar fi fost fara rasul lui Alex si eu tot nu mi-as fi gasit locul prea usor. Ce face si maternitatea asta din mine?! 🙂