Început de viață în 5

Nici nu știu când a fost mai greu: când am luat decizia și așteptam să se nască, perioada de aproape 2 luni de la naștere și până ajungea la noi sau ultimele 24 de ore de așteptare a micului motan british shorthair.

Pe la final de mai Alex ne-a convocat la o conversație despre dorința lui de a avea o pisică. Nu era prima oară când ne ruga să luăm în calcul adăugarea unui animăluț la familia noastră, dar mereu am tranșat discuțiile repede. De data asta a fost diferit. A vrut să înțeleagă exact care sunt obiecțiile noastre și cu ocazia asta, prin conversație, am demontat multe dintre ele.

Noi suntem mai degrabă dog people, dar era exclus să ne luăm un cățel în apartament. Așa că am început să ne gândim la pisici. Nu cred în coincidențe, așa că în momentul în care cineva din cercul nostru de cunoscuți ne-a spus că va urma să aibă un pui de british shorthair am spus DA pe loc. I-am anunțat și pe copii. Din momentul acela, Alex ne-a torturat vreo 2 săptămâni cu conversațiile despre pisica încă nenăscută. Când vine? Cum îl va chema? Cum se naște o pisică? Cum se joacă o pisică? Ne-am uitat la zeci de video-uri cu british shorthair pe Youtube. La masă și la baie ne era groază deja de invitația veșnică: Hai să vorbim despre pisică.

Apoi lucrurile s-au mai liniștit, au venit pe lume puii, noi am fost plecați prin țară așa că mintea copiilor era concentrată la alte lucruri.

A venit momentul cumpărăturilor. Două ore au stat băieții pe jos cu laptop-ul în brațe să găsească cele necesare. La un moment dat am avut un flashback. Eram ca înainte de primul bebe când ni se părea că aveam nevoie de tot felul de prostii ca să îi fie copilului bine, așa că am mai ”subțiat” coșul de cumpărături. Valuri de fericire a adus curierul, de fapt, când a urcat de două ori până la etajul 3 cu cele 2 cutii mari și grele. I-am și spus, ca să îi îndulcesc suferința. 🙂

Acum că povestesc despre toate etapele așteptării îmi dau seama că ultimele 24 de ore au fost cele mai grele. Când vine? Scrie-i lui I. să vezi dacă l-a luat din seara asta la el. Ți-a scris? Știm dacă e motan? Unde îi punem toată mâncarea? Îi facem loc în sertar? Ce mâncare îi dăm când vine? Merg și eu cu tine să îl luăm. Îi fac o minge, cadou, de la mine. La ce oră ajunge mașina în București? Dar oare ce-o să spună când va intra în casă? Vorbim despre pisică? Ți-a scris I.? Scrie-i tu! Da’ scrie-i! Câte minute mai sunt?

Sunt bucuroasă să anunț că mai avem câțiva neuroni care au supraviețuit, că prima noapte a trecut cu brio, că Blue se acomodează cu noi și noi cu el. Aseară a adormit în pat la povestea pe care Mircea le-o citea copiilor. Habar n-am de ce nu ne-am luat pisică mai devreme, probabil că acum a fost momentul potrivit pentru noi.

Important e că de ieri am atins o nouă etapă în procesul nostru de life design.