Stăteam întinsă în patul de jos, lângă Sara aseară și îi ascultam cum respiră. Să îi privesc când dorm, să le urmăresc respirația e poate cel mai liniștitor lucru din câte sunt pe lumea asta. Pentru mine cel puțin. Și un bun reminder pentru câte motive de recunoștință am indiferent de cât de grea e perioada prin care trecem.
În liniștea aia adâncă și în întunericul deranjat doar de felinarele de afară m-am gândit cât de ciudat e să nu mai ai casa plină cu obiecte pentru bebeluși. A fost și Alex la vârsta la care e Sara acum, dar sentimentul nu a fost același. Știam că ne dorim un al doilea copil. Păstrasem și patul de bebeluș și scaunul de masă și cădița și haine mici și foarte mici. Și așa cum atunci știam că vom mai fi părinți de nou născut o dată, acum știu că am încheiat acest capitol. Sigur, mereu există loc de miracole, accidente sau cum vreți să le spuneți. Conștient, însă, am luat de mult timp decizia că cei doi copii fantastici pe care îi avem sunt și singurii copii pe care îi vom crește.
Pătuțul de bebelus și patul lui Alex au fost înlocuite de un singur pat cu etaj pe care copiii îl împart acum. Scaun de masă nu mai folosim, cădiță nici atât. Dormitorul e acum doar al nostru – mai puțin peste zi când patul se folosește pe post de trambulină.
Pe de o parte, e greu să lași în urmă lucrurile pe care le știai, care îți erau atât de cunoscute, pe care le puteai naviga sau chiar anticipa. Pe de altă parte, e o experiență faină de descoperire și învățare când îmbrățișezi noutatea fiecărei perioade următoare.
Copiii au crescut, sunt tot mai autonomi și mă uimește despre câte putem vorbi cu ei, ce jocuri inventăm, cât de repede învață și câte învățăm noi de la ei. Și totuși, ce ciudat e să nu mai ai urmă de bebeluș în casă…
Sursa foto: Adobe Stock
Citește și:
Ce făceam înainte să avem copii?
Când n-o să mai calc pe jucării și nimeni n-o să mă mai sâcâie
Poți fi o mamă bună chiar dacă nu ești DOAR mamă
O casă plină de gălăgie e mai sănătoasă decât o casă plină de liniște
Pentru a fi la curent cu noile articole vă invit să dați un like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter.
Leave A Reply