O aud gângurind în cameră în timp ce eu fac ultimele pregătiri pentru masa ei. În curând va da volumul mai tare ca să se asigure că știu că e trează așa că mă duc spre dormitor pregătită de cea mai frumoasă întâmpinare. Deschid ușa. Sara stă în picioare în pătuț și așteaptă ca privirile să ni se întâlnească. Ce simpatică e! Se uită la mine cu un zâmbet cu gropițe, cu toți cei șapte dinți la vedere și cu capul înclinat intr-o parte. Îi place să se alinte. O iau în brațe și râde în timp ce se uita în ochii mei. Momentele astea sunt printre preferatele mele.
După tabloul de mai sus ați putea crede că la noi totul e zen, liniștit, curat, că totul e lapte și miere. Însă odata ajunse la masă fetița atomică își arata fața. Mai întâi mă ceartă că o “blochez” în scaunul de masă. Apoi se enervează că îi pun bavețica. Nu contează că e cu arici sau cu capse, în momentul în care am încheiat-o ea pune mâna pe bavetă și trage puternic de ea până o desface și o aruncă tacticos pe jos. Zici că are alergie la ele!
Renunțăm deci la ideea asta și trecem la mâncat. Uneori am senzația că sunt victima unei conspirații bebelușești. Vedeți voi, mâncatul ăsta e o mare aventură la noi! Sigur, mă bucur că în ultima vreme măcar mănâncă bine. Dacă îi pun castronul în față mai întâi bagă mâna în el strivește legumele în pumnii ei mici și apoi eventual se și șterge de haine. Asta dacă nu aruncă pe jos castronul că doar face și gălăgie și stropește și toată bucătaria. Renunțăm la măsuță și încerc să îi dau eu, doar doar voi avea succes. Fetița atomică însă se plictisește repede. Tot repede găsește și soluții creative pentru problema plictiselii: aruncă jucării pe jos, dă cu piciorul în castronul cu mâncare sau rupe șervețele de hârtie. Loviturile sub centură mi le servește apoi sub formă de suflat în lingurița plină cu mâncare, prins lingurița cu mânuțele pufoase, șters la gură cu dosul palmei și murdărit fața și hainele sau băgat piciorul în gură și decorat șosetele cu piure de legume.
Câteodată am senzația că o face dinadins. Dar apoi încerc să mă calmez pentru că evident nu e așa. Sara e doar un bebeluș și treaba ei e să își imprime meniul zilnic pe bluze, pantaloni și șosete. Ba uneori chiar și pe ale mele.
Dar știți ce? Nu mă mai consum cu treaba asta. Dacă există o conspirație a bebelușilor și misiunea lor e să se (și să ne) umple de pete din cap până în picioare, atunci eu am să răspund provocării și voi încerca să le vin de hac cu detergentul lichid de la Persil.
Și mai știți ceva? Puteți și voi să îl testați cu mine. Lăsați în comentarii pe blog o poveste haioasă cu petele făcute de micuții voștri și puteți fi printre cei 3 câștigători care vor primi câte 2 sticle de detergent lichid Persil.
Concursul se va încheia pe 12 februarie la ora 23:59, iar cei 3 câștigători vor fi desemnați cu ajutorul random.org. Numele lor vor fi anunțate atât printr-o actualizare la acest articol, cât și pe pagina de Facebook a blogului pe 13 februarie.
Aștept pățaniile voastre haioase, că doar n-oi fi eu singura mamă vizată de conspirația bebelușească. Până atunci mă duc să bag niște rufe la spălat, nu de alta dar mâine mica artistă va avea nevoie de o pânză nouă pe care să picteze meniul.
Later edit
Vă mulțumesc pentru toate poveștile simpatice cu pete și bebeluși fericiți. Avem și numele celor 3 câștigători. Felicitări Patricia, Roxana și Anca!
Sursa foto: Shutterstock
Pentru a fi la curent cu noile articole va invit sa dati un like paginii de Facebook a blog-ului sau sa va abonati la newsletter.
36 Comments
Parca ai scris de fetita mea… si cel mai grozav mi se pare cand incepe sa sufle in lingurita si sa faca “bulbuci” in mancare… e dea dreptul senzational… iar mai apoi isi “curata” lingurita de peretele aflat in stanga ei.. de vis! :-).
Da, asta cu suflatul îmi place și mie. Îmi trimite Sara piureul fix între ochi! 🙂
Bebe 10 luni cu 8 dintisori explorand inca fiecare fel de mancare, bagandu-si manile amandoua in farfurie, ca la un moment dat sa bata energic cu palmele stropindu-si fata, hainele, peretii si pe mami bineinteles. ” Joaca” in doi este mai interesanta. Mai gusta din putinul pireu ce mai ramane , ca apoi sa intoarca farfuria cu totul pe masuta sau aruncata pe podea. Ma intreb, cat o tinea conspiratia bebeluseasca?
Și la 10 luni cu 7 dinți e cam la fel. :))
Ai mei cand erau mai mici nu se lasau pana nu umpleau si hainele, dar si scaunul de mancat… Si mancarea asta piureoasa e asa de ofertanta! Zici ca se inmulteste cand o intind copiii… 😀
Așa-i? La fel mi se pare și mie.
Ne alăturăm si noi grupului de mici ” patati” ca deh daca se fie mami linistită cand poate bebe sa arunce cu toate si din scaunul lui de masa si daca sta în patut doar sa aibă ceva la indemana. Noi ținem la silueta si mancam asa si asa …doar pe tzitzi se arunca războinicul parca ar ataca turcii, dar la pete suntem campioni. Astazi am avut pireu de prune hidratate cu fulgi de cocos si cat in gurita cat pe bluzita. Sperrrrrr sa castigam ca oricum Persilul e la putere in casa la noi chiar daca il combin cu detergent de bebe.
Ce cunoscut îmi sună! 🙂
Mariuca noastra face astazi exact 1 an si 4 luni. Placerea ei cea mai mare este sa-si puna in par (si are destui carlionti) tot ce primeste nou, in ciuda explicatiilor si demonstratiilor mele. Am avut “masca de par” din paine (firmituri, multe multe), iaurt, legume si fructe.
Cele mai spectaculoase momente sunt acelea in care stranuta imediat ce a luat o lingurita plina, sau cele in care intinde mainile manjite catre mine si tine neaparat sa ma mangaie pe obraji si par.
Cu aruncatul pe jos intentionat am linistit-o lasand lucrurile exact acolo unde cad, pana la finalul mesei. A plans de cateva ori cam un minut, se uita lung dupa ele, apoi le arunca daca chiar nu le mai voia. La inceput aveam un arsenal intreg de capace, cutiute etc de joaca la masa si dura 45 minute pentru ca uita sa mestece si sa deschida gura, fiind concentrata la joc. Acum avem doar 2-3 jucarii, papusa de hranit sau lingurita ei si dureaza 25 minute.
Uitasem de strănutat! Da, mirific moment. :))
Ana fetita cea mica de 1 an si 5 lunite este fascinata de castronul cu mancare..baga manutele,strange,arunca mancare pe masuta,pe jos,pe haine..azi de exemplu am avut paste cu sos..sa vedeti ce fericire pe ea..cand se juca cu pastele..sos nu maqi spun ..pe hainute ,in par..
Îmi imaginez bucuria ei 🙂
Irinuca noastra se face purcelus la fiecare masa, spre incantarea fratiorului care se prapadeste de ras, iar eu, fericire maxima(daca chiar mananca atunci nu regret nimic)
Şi Alex se distrează când o vede pe Sara plină de mâncare. 🙂
Ilinca isi face masca de fata cu iaurt sau cu piure din fructe. Cei mai buni cartofi sunt cei pescuiti din ciorba.
La cele 13 luni e pasionata sa preia aproape tot ce face fratele ei …sa bea apa din paharul de sticla, sa manance cu lingura.
Peste toata distractia de la masa de acasa, primesc zilnic poze de la cresa. Si de fiecare data plec cu o punguta cu hainute in care regasesc stropi din meniu. Dar nici nu le bag de seama, cand imi arunca un zambet indragostit, de imi ranjeste cu toti dintii si strungareata.
La Mihnea e alta treaba.E mai mare, ii cerem responsabilitate si asumare. Deseori uitam ca e doar un baietel de 5 ani pasionat sa savureze mancarea fara ustensile de mancat si apoi sa isi linga degetele de pofta.
Iaurtul si galbenusul de ou fiert, au cate un defect de care sunt si eu constienta.Nu stau niciodata doar in lingurita, e obligatoriu sa ne patam toti trei. Doar tatal ramane mereu neatins.Bag seama ca amandoi copiii imi seamana
Cam asa e la noi
Teo
PS: multe pete adunam si de la joaca de afara, indiferent de anotimp
Ia să încerc şi eu masca asta cu iaurt :))
Noi nu avem așa mulți dinti, deși suntem gemeni cu varsta de 1 an.
Ana are 6 dinți și mănâncă foarte bine. În momentul în care se satură, scuipă. Mă obosește și îmi vine să plâng, mai ales dacă am schimbat-o cu puțin timp înainte.
Horia are o perioadă în care nu mai mănâncă așa bine. Are doar 4 dinți (e cazul să mă îngrijorez?). Mișcă din cap și varsă pe el. Se murdareste din cap până la șosete.
Mulțumesc mult pentru pontul cu Persil! 🙂
Cea mai funny experienta culinare de pana acum (11 luni) a avut-o băiețelul meu cu rodia. Taică-său e mare fan și cum nu poți mânca nimic fără ca micul curios sa nu fie prezent, am zis ca e o idee buna sa guste și el pentru prima data acest fruct. Pentru ca are acele semințe i le-am pus în feader, ca sa evitam eventualele accidente. Zis și făcut, doar ca în loc sa suga zeama care ieșea, o lasa frumos sa curgă pe mâini, sau mai mult era atras de inelul gingival din capătul opus feaderului. Inițial m-am agitat și am încercat sa îl șterg. Apoi văzând cât de bine se distrează am renunțat la a face curat și am profitat de faptul ca hăinuțele erau culoare mai închisă (am renunțat la body urile de culori deschise, cel puțin în casă) și de faptul ca nu îl pusesem în scaunul de masa și eram pe gresie. Au rezultat niște filmulețe și poze pe cinste, hainele pline de pete și copilul numai bun de băgat în vană. Însă amintirea momentului e neprețuită.
La un moment dat ma gandisem si eu sa ii iau bluze mai inchise la culoare daca bavetica nu accepta oricum. Cat despre filmuletul cu rodia imi imaginez ca baietelul se va amuza pe cinste putin mai incolo. 🙂
Sa imi hranesc copilul e singura activitate care nu-mi place in rolul asta de mama. De cand a inceput sa mearga, hranirea se face in pas alergator, prin toata casa. Scaunul de masa e pe post de bibelou. Singurul spatiu mai mic unde manaca ceva mai linistit este turnul de invatare, unde e musai sa scuipe mancarea si, apoi, sa joace repede o bătută pe ea. Desi sunt inarmata cu servetele si ma uit cu ochi de vultur dupa mancare cazuta prin diverse locuri, am mancare lipita si uscata pe scaune, pe cuverturi, pe covoare, pe dulapuri, pe hainele de prin sertare. Am folosit si Persil, si alti detergenti si nu pot spune ca a facut vreunul minuni. Unele pete se iau doar cu foarfeca! 🙂
Sa inteleg ca are hainele decupate pe ici colo? :))
Ăăăăăă….da și nu. Nu i-am decupat petele de mâncare, dar i-am decupat călcâiele de la niște pijamale 🙂
Pete și la noi…Ana 1 an si o luna! În seara asta a descoperit ca poate sa își pună și în cap mâncate și sa o întindă pe fata cum face cu crema. A completat “tabloul” cu “mai -mai” Ana…
Parcă o şi văd cum îşi face măi măi cu mânuțele pline de mâncare. 🙂
Noi am inceput cu piureuri, iar mandra a pus din prima mana pe lingurita si a dus-o la gura, foarte sigura pe ea. Evident ca tineam eu lingurita, ea doar o ghida. Cand a ajuns in gura piureul s-a strambat intr-un mare fel! A fost adorabila!!! :)))
Buna!Noi suntem la inceputul diversificarii,deci lupta noastra cu petele e de-abia la început!Pana acum petele stau cuminti doar pe babetici pentru ca bebele e linistitl sau pentru ca mama nu mai e asa stresata fiind la al treilea!☺Mai important e faptul ca bebe e mancacios,mama fericita,detergentul persil potrivit☺
Să rămână bebe fericit și mami calmă. 😀
Pfff…mancare in nas in urechi in par pe haine si pe o raza de 1 metru in jurul lui…asta la ora mesei…ulterior isi dezvolta talentul artistic carioci pe pereti pe haine pe cuvertura de pat
Să fie casa plină de culoare! 🙂
Fetitei mele in varsta de 1 an si jumatate, ii place sa isi manance mancarea cu manuta..e singura modalitate de a papa tot din farfurie. Iti dai seama ca dupa fiecare masa, trebuie sa ne schimbam hainutele..Stai sa vezi cand incepe sa puna si manutele murdare peste tot. Fetita mea e un dezastru mic 🙂
Dar e fericită 😉
daaaa..maxim. se distreaza pe cinste..dar si eu sunt bucuroasa ca papa..
fiecare masa e o adevarata provocare..plina de pete pe hainute, pe perete sau pe jos..si hainutele fetitei mele, arata ca cele din pozele dvs 🙂 de fiecare data isi baga manutele in mancare si le scutura bine de tot..sa ajunga mancarea peste tot
Noi am încep diversificarea fix de o lună (mâine împlinim 7 lunite minunate). Până acum, Mara nu a fost pretențioasă și a mâncat cam tot ce i-am dat (doar țelina nu i-a plăcut ). Dar opusul copiilor pretențioși sunt cei foarte mâncăciosi. Ei bine, Mara e unul din ei. De multe ori, după ce îi bag lingurița cu mâncare în gură, își îndeasă și ea degețelele, după care se pictează pe haine, față, urechi și păr. Nu e masă la care sa nu căpătam o noua pata pe haine.
Irina la masa ii place se se joace cu ceva in timpul mesei,ori scapa pe jos sau pe hainute.Avea o perioada de 1 sapt lua recipientul albastru de la Panadol il umplea cu supa sa manacare.Find mai solid cand vroia sa impinga stropea totul in jurul ei.Strange mancarea in gura ca o ratusca si o data o vezi ca stranuta tot si imprastie resturile de mancare,exemple sunt din plin si unele pete nu ies asa usor.Ne trebuie un ajutor de nadejde in inlaturarea petelor.
Bebelusei mele ii facea mare placere sa foloseasca lingurita pe post de prastie, arunca cu mancarea pe oriunde nu te-ai fi gandit, fata mea, tv-ul, peretele. De-atunci, de la aproximativ 1 an, i-a ramas si porecla Prastia . Acum, la 3 ani, are grija mereu sa lase cateva urme si inca ma intreb daca o face sau nu special.