E 08:50 dimineata. Sunt in masina, in parcarea unui hotel si raspund la mailuri in timp ce imi astept sotul sa iasa din sedinta. Alex face deja ultima repetitie cu copiii la gradinita.

Fugim apoi la serbare sa il vedem pe iepurasul nostru preferat pe scena, aplaudam, ne bucuram si plecam fiecare spre serviciul lui.

E doar un exemplu ce ilustreaza perfect ordinea cuvintelor din titlu si care explica simplu de ce motto-ul blogului este ”Family, career and everything in between”.

Imi aduc aminte ca si cum s-ar fi intamplat ieri. De revelion, in 2006, pe un vaporas in Budapesta, eram ceruta de sotie. In culmea fericirii, am sunat acasa de “la multi ani si un an nou fericit” si am dat apoi si frumoasa veste. Tata mi-a spus atunci: “Cred ca glumesti! Maine-poimaine te apuci de facut copii. Cu cariera ce faci?” A fost unul din primele momente cand am inteles ca oamenii au viziuni foarte diferite asupra vietii.

Alex s-a nascut la 3 ani si un pic dupa nunta, timp in care m-am straduit sa asez o baza profesionala solida pe care sa tot cladesc apoi.

Eu cred ca nu e intamplator ca eu lucrez in training si dezvoltare, un domeniu care ma impinge mereu sa ma cunosc mai bine, sa citesc, sa descopar, sa invat si sa inteleg.

In celebra sa carte “The 7 Habits of Highly Effective People” Stephen Covey spunea ca in tot ceea ce facem e bine sa begin with the end in mind. Iar eu, as vrea ca la capatul drumului meu sa imi pot povesti viata mai degraba prin prisma unor amintiri frumoase, fericite, pretioase, cu oameni dragi decat prin prisma unor deadline-uri respectate sau a orelor suplimetare muncite in detrimentul timpului petrecut cu familia.

Sigur ca realizarile profesionale, pot constitui si ele amintiri frumoase, mai ales daca ele sunt aliniate cu ce isi doreste omul in viata.

Am mai scris aici ca e esential sa ne raspundem la intrebarea “Ce e important pentru tine in viata?” si sa folosim raspunsul pe post de busola in tot ceea ce facem.

Pana la urma, tu ce ai vrea sa poti povesti despre viata ta la batranete?