Deschid ochii încet și o caut pe mami. O văd printre gene, cu părul ciufulit. Doarme… 

– Da, daaaaa! mă ridic în picioare și strig. Nu reacționează.

– O, ooo! spun cu voce tare în timp ce o arunc pe Minnie pe jos. Ha! Se întoarce! S-a trezit chiar ușor și pentru asta merită un zâmbet dințos.

Întind brațele spre ea și știe exact ce vreau. Își prinde părul și vine să mă ia. Ne îmbrățișăm de bună dimineața și sunt gata de treabă. Îi arăt cu degetul că vreau să ieșim din cameră și-apoi, pe hol, îi fac semn că trebuie să facem liniște, ca să nu-l trezim pe Alex. 

– Alex a plecat la școală, pui.

Trebuie să verific asta și îi cer să mă pună jos. Patul lui chiar e făcut și jucăriile nu sunt păzite. Ah, ce-o să ne mai distrăm! Dar mai întâi mă duc să inspectez restul casei. Pentru că în bucătărie e totul la loc și în sufragerie jucăriile sunt exact așa cum le-am lăsat aseară sunt gata să construiesc un turn. Mă așez și bat de două ori cu palma pe covor.

– Să mă așez și eu lângă tine?

– Da!

– Mă duc să îmi fac cafeaua și vin.

– Nu! îi spun eu, dând din cap de la stânga la dreapta. Cred că mai avem de lucrat la priorități.

Construim și dărâm turnul de câteva ori, până mi se face foame. Se pare că azi mănânc mango. Mami mă pune în scaunul meu și, până ea se ocupă de papa, mă apuc de desenat. Îmi cam place să mâncăm împreună și să îi fur mango din farfurie. Voi ați observat că ce e la mama în farfurie e mereu mai gustos?

Nici n-a trecut o oră și deja ne-am jucat și am mâncat. Mami sigur se apucă de strâns prin casă acum. Dar știți ce rapidă e? Nici nu apuc să răscolesc camera lui Alex că mă și anunță că ne pregătim să ieșim la plimbare. Ea pregătește apa, gustarea, servețelele și scutecele pentru geantă, în timp ce eu îi aduc Manduca. Urmează partea mea preferată: alesul hainelor.

– Vrei pantalonii ăștia? îmi arată mama spre blugi.

– Da!

– Vrei bluza cu inimioară?

– Nu!

– O vrei pe cea cu flori?

– Nu!

– Pe cea cu balerină?

– Da!

Când mă pune jos ca să poată alege șosetele știu că asta-i șansa mea. Am fugit!

– Paaa! îi spun mamei și îi fac cu mâna din ușă.

– Hoțomană mică! Las’ că te prind eu! o aud pe mama strigând din spatele meu. O mai alerg puțin și-apoi o las să mă prindă și să mă ia pe sus. Îmi place mult să râd cu mami.

Adevărul e că nu prea mai am răbdare (și nici timp) să stau să îmi schimbe scutecul. Dar mama mă știe atââât de bine. Câteodată, în timp ce mă curăță și îmi pune scutecel nou, îmi cântă. Alteori, dacă vede că nu am chef de cântece, îmi povestește tot ce îmi face și de ce. Îmi spune că șervețelele sunt îmbibate cu cremă de gălbenele, ca să aibă grijă de pielea mea fină și că crema pentru funduleț mă ajută să nu mă irit.

Și dacă vede că nu am chef nici de cântece, nici de lecții despre îngrijirea pielii, îmi dă pachetul de șervețele și mă distrez cu ursulețul albastru desenat pe el. În timp ce eu am râs la urs, am mirosit șervețelele și m-am apucat să le scot, unul câte unul, mami m-a și îmbrăcat. Suntem gata de plecare!

Pisici, porumbei, frunze, scări, tobogane, leagăne, copii, vedeți că vin!

 
PS: Am auzit-o pe mami povestindu-i unei doamne în parc că poate încerca șervețelele și cremele cu ursuleț albastru și pentru băiețelul ei. Vă puteți înscrie în campania lor de testare aici.

 
Sursa foto titlu: Shutterstock
 
 
Citește și:

De ce e rutina de seară a Sarei un moment special – Episodul 1

Viața de mamă e ca un antrenament de fitness fără sfârșit

Ce am învățat de când sunt mama a doi copii
 

Pentru a fi la curent cu noile articole vă invit să dați un like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter.