Franturi de dimineata

In dimineata asta, dupa 4 zile grele care m-au cam lasat fara putere Alex mi-a oferit darul unei dimineti linistite si pline dragoste. Stiti…e tare priceput la asta (cand vrea).

Pentru ca el e in vacanta, in timp ce noi continuam programul obisnuit al diminetilor cu mers la serviciu, i-am tot spus ca poate dormi cat vrea el. Dar el, ca un omulet cu vointa proprie a hotarat ca va face fix cum vrea el, asa ca de 3 zile incoace se trezeste inainte sa apuc sa ies pe usa si striga din pat:

– Mamiiii! Mai esti?

– Da, pui. Sunt.

– Vino la mine!

Si ma duc. Si cand imi bag capul pe usa si ma vede imi da un zambet mare cat el si luminos. Fac o poza mentala si o pun bine la pastrare. Stie exact cum sa imi stearga orice grija.

Ne jucam putin. Ma uit la ceas. Trebuie sa plec in curand. Pana mai leneveste in pat ies pe balcon sa ud florile. Si cum ma concentrez la levantica aud din camera:

– Esti draguta mami.

Mi se inmoaie picioarele cand il vad cum se uita la mine si inima mi se scalda intr-o mare de bine. Mai fac o poza mentala. Stie exact cum sa ma faca sa zambesc.

Intre timp vine bona si Alex alearga sa ii arate noua lui gaselnita. Reusesc sa imi strang “bagajul” si ma pregtesc sa plec cu gandul ca mi-ar fi placut ca dimineata asta sa nu se mai termine, sa opresc timpul in loc si sa stam asa scaldati in iubire, liniste si puf.

– O sa imi fie dor de tine mami pana ne vedem dupa servici.

Poza mentala numarul 3 e facuta si pusa si ea la pastrare. Stie exact cum sa ma faca sa il strang in brate tare.

Mai confirmam inca o data ca ne vedem la mine la birou pe la 18:00, facem schimbul nostru de pupici si zambete care sa ne mai aine dorul pana la revedere si plec, lasand in urma acelasi zambet mare si luminos.

Sunt norocoasa sa fiu mama lui Alex. Stie exact cand si cum sa ma rasfete.