Știi senzația aia când ai atâta energie și încredere că simți că ai putea face orice îți propui? Se vede în mersul tău pe stradă, se citește pe fața ta, se simte în energia pe care o emani. Așa sunt eu acum, după două întâlniri de suflet, cu Oana și Anca. Tocmai am ajuns acasă și mă simt tare bine.

Am vorbit despre durerile și bucuriile de freelancer, despre scris, comunități, oameni care te susțin și oameni care ar vrea să te doboare, despre triburi, despre strategie, misiune, valori, frici și rușine, despre autocunoaștere și cât de anevoios poate fi drumul ăsta înapoi către tine.

Mi se pare fantastic ce sinergie se creează între oameni cu valori similare, cu misiuni complementare, oameni care sunt în procese conștiente de transformare, care caută și nu se dau bătuți când frica le mai bate câteodată la ușă.

Lup singuratic sau parte dintr-un trib? Cred că e loc pentru amândouă. Ba chiar cred că ar trebui să coexiste în echilibru. Eu sunt în proces de transformare personală și mă ajută să am liniște și timp cu mine, dar sunt și într-o perioadă de ”construire” a unui trib. Îmi pică bine uneori să fiu lup singuratic, să mă observ, să mă ascult, să mă înțeleg, să construiesc strategii, să conturez planuri, să îmi trag sufletul. Dar pe zi ce trece realizez tot mai mult că fără trib, ca freelancer, e greu să navighezi libertatea pe care stilul ăsta de viață ți-o aduce. Ca să nu mai spun de cât de singur poți ajunge să te simți. 

De la începutul anului m-am tot întâlnit cu oameni pe care îi admir – pe unii îi cunoscusem deja offline, pe alții îi știam doar din online. Sunt oameni de la care știu sigur că am de învățat și oameni despre care am pur și simplu un feeling că e musai să ne vedem. Am încetat să mai pun planurile Universului sub semnul întrebării. Unii dintre oamenii cu care m-am văzut se pregătesc să facă saltul, unii sunt încă în perioada de căutări și de observat, pe când alții au depășit etapa asta de începător în ale lucratului pe cont propriu. Nici măcar pentru una dintre întâlniri nu mi-a părut rău și de fiecare dată am plecat mai bogată pentru că:

• am dat și am primit informații, energie, urechi care să asculte și ochi care să vadă;
• am făcut schimb de experiențe, povești, frici, reușite, gânduri, planuri;
• am prins curaj.

De fapt, cred că am creat spațiu în care fiecare să simtă că nu e singur nici atunci când se simte mic, nici atunci când simte că muncește parcă în zadar, nici atunci când are planuri mari și faine pe care nu știe poate cum să le scoată la lumină. Și nu, nu e club de bocit, deși dacă e de folos la un moment dat cred că ar putea juca și rolul ăsta. Vorbim și de victorii, de feedback-uri faine, de proiecte și de colaborări, dar cred că sprijinul în perioadele mai puțin roz este un avantaj considerabil al unui trib.

Eu zic că ne așteaptă un viitor cu tot mai mulți oameni care vor alege să fie propriii lor angajați, care se vor specializa pe niște nișe clare și vor înțelege că cel mai mare impact îl pot avea lucrând cu oameni cu mindset similar și cu specializări complementare.

Așa văd eu lucrurile acum. Pentru voi cu ce vine la pachet  termenul de freelancing? Cu ce îl asociați?
 
Sursa foto: Shutterstock
 
 
Citește și:

Viața de dincolo de corporație

7 cadouri pe care un coach bun ți le face

Job-ul tău e ce îl faci tu să fie
 
Pentru a fi la curent cu noile articole vă invit să dați un like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter.