Să găsești job-ul pe care să îl faci cu pasiune nu e ușor. Orice început nou va fi o provocare și probabil va fi însoțit de entuziasm, de curiozitate. Oameni noi, loc de muncă nou, sarcini noi și noi oportunități de creștere și dezvoltare. Dar “luna de miere” nu durează prea mult și te trezești, mai devreme sau mai târziu, că parcă nu mai ai aceeași energie pentru activitățile pe care le presupune job-ul tău și te-ai obișnuit cu ce ai de făcut. Asta nu înseamnă însă că nu (mai) e job-ul potrivit pentru tine.
Îmi aduc aminte că mă apropiam de al 5-lea an în aceeași companie – nu pe același job, însă, când tata mi-a zis că voi prinde rădăcini și că voi ieși la pensie tot de acolo. Filosofia mea e alta. Eu cred că poți să ocupi același post sau să lucrezi în aceeași companie atâta timp cât ceea ce faci îți place, te apropie de obiectivele pe care ți le-ai propus, ai o contribuție activă, te implici și faci lucrurile cu drag.
După primii mei 10 ani în câmpul muncii am înțeles că job-ul meu e ce îl fac eu să fie. E valabil și pentru tine.
E clar din start că niciun job nu e perfect, nici măcar job-ul perfect. Orice funcție ai ocupa vor exista întotdeauna și activități mai puțin interesante, repetitive, pe care ți-ai dori să nu fie nevoie să le faci tu. Ai putea încerca, de exemplu, să îți începi ziua cu ele ca să scapi cât mai repede și să te poți delecta apoi cu sarcinile care îți plac. Nu îți poți începe ziua cu ele din varii motive? Nu-i nimic. Gândește-te care sunt sursele tale de energie și mai ales cum ai putea să te folosești de ele ca să termini mai repede acele activități neplăcute.
Cu cât mai mult te concetrezi pe aspectele neplăcute, cu atât mai evidente și supărătoare vor deveni. Și asta îți va da o stare apăsătoare. Te poți trezi că le cauți celorlalți nod în papură, că îi “comentezi” cu orice ocazie. De ce să te lași condus de invidie și răutate la adresa lor și să te supui singur la stres când ai putea să îi feliciți pentru un succes, să îi întrebi cum le-a venit ideea unui proiect, cum l-au realizat și să îți creezi astfel ocazia să înveți ceva din experiența lor?
Poate ți se întâmplă și ție câteodată să ai o zi proastă, să ai senzația că nimic nu îți iese așa cum ar trebui. Eu am înțeles că e ok să mai am și zile din astea. Îmi dau timp să mă plâng puțin și să descarc din frustrări după care merg mai departe. Citeam aici că poți fi mai fericit dacă savurezi sau îți dai voie să te bucuri de momentele bune pe care le-ai avut: un super feedback pe care l-ai primit pe un proiect abia incheiat, o prezentare reușită, un “mulțumesc” primit când te așteptai mai puțin, orice experiență pozitivă. Asta te va ajuta să îți îmbunătățești semnificativ ziua.
Am mai înțeles că ce scrie în fișa postului e doar o parte mică din ce presupune de fapt un job, că titulatura – oricare ar fi ea – îți asigură poate 20% din autonomia pe care ai putea-o avea. Te poți mulțumi și cu asta, sigur. Dacă îți dorești însă mai mult, e responsabilitatea ta să obții restul de 80%. Arată-le că poți face mai mult, că vrei să îți pui amprenta pe lucrurile pe care le faci, pe procesele în care ești implicat. Ți-ai dori să te ocupi de un anumit proiect? Minunat! Ți-ai exprimat această dorință? Oamenii cu care lucrezi au și ei treburile lor și nu vor sta să îți citească gândurile. Întâlnește-te cu managerul tău și vorbește despre ideile tale și despre ce te motivează. E mult mai productiv și util decât să stai să te plângi că faci mereu doar aceleași lucruri și că nimeni nu îți dă ceva mai interesant de făcut.
După ce ocupi aceeași poziție în cadrul unei companii nu strică să te întrebi periodic de ce faci ceea ce faci, dacă îți mai place, dacă mai poți aduce ceva nou rolului, dacă ți se mai potrivește postul și să îți consulți din când în când busola internă ca să te asiguri că mai ești pe cursul potrivit către obiectivele pe care ți le-ai stabilit.
Iar dacă răspunsurile la întrebările de mai sus îți arată că poate e momentul să faci o schimbare, e și varianta asta de luat în calcul, chiar dacă poate părea uneori incomodă. Până la urmă viața e scurtă, e păcat să o petreci enervându-te din chestiuni legate de job sau făcând ceva ce nu îți (mai) place să faci.
Sursa foto: Shutterstock
Pentru a fi la curent cu noile articole vă invit să dați un like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter.
7 Comments
Nu o dată mi s-a întâmplat să plec dintr-o companie. De fiecare dată am făcut-o din respect pentru mine, timpul meu și credințele mele.
Foarte bine. 🙂
Ultima dată am plecat pe cont propriu și bine am făcut 🙂
Mi se pare o decizie curajoasă. 🙂
Foarte frumos spus…dar, din pacate, nu este o optiune pentru noi, aici. Poti sa te gandesti, dar nu poti sa pui in practica. De ce? Uitati-va in jurul vostru.
Lucrez de 15 ani în același domeniu, la stat, mă stresez mult, am de lucru și acasă tot pt job. Am reînceput serviciul după concediul de maternitate si e o presiune zilnică foarte mare. Pot spune că mă duc cu neplăcere la serviciu, mi e frica de șefi și controale, dar nu am ce schimba. Pe cont propriu e exclus să mă apuc de ceva… reorientare profesionala la aproape 40 de ani in ce?
Bună, Mara! Mulțumesc că mi-ai scris. Soluție nu am pentru tine, nimeni în afară de tine nu poate avea. Târziu nu cred că e niciodată dacă îți dai seama care sunt lucrurile care îți aduc împlinire. În rândurile tale citesc convingerea că nu ai ce schimba. Ce îți aduce bun această convingere? Ce ai de câștigat de pe urma ei? E o întrebare pentru tine, nu trebuie să îmi răspunzi. Gânduri bune!