Să prinzi drag de natură, cu tot ce are ea de oferit, nu e greu deloc când ai un bunic profesor de biologie. Iubeam să mă plimb cu el, abia așteptam să mergem în Băile Felix să vedem nuferi și să mai aflu câte ceva despre fructele și legumele ce creșteau în grădina noastră.
Când eram mică stăteam pe afară până se lăsa întunericul. Cred că cea mai mare provocare pentru ai mei era să mă bage în casă. În antiteză, copiii de azi stau prea puțin afară. Da, s-au născut într-o eră digitală și sunt înconjurați de tehnologie, desene, jocuri pe tabletă și telefon. Dar asta este doar una dintre probleme. Din punctul meu de vedere copiii au parte de prea puțin timp petrecut afară atât la grădiniță, cât și la școală. Părinții sunt tot mai ocupați, alergăm toată ziua, lăsăm copiii la after school sau îi ducem la ateliere, meditații, etc.
Toată viața am stat la bloc și copiii noștri cresc tot așa. Asta însă ne motivează cu atât mai tare să petrecem timp cu ei afară, să îi lăsăm să exploreze și să descopere natura. În felul ăsta profităm de lecțiile valoroase pe care Mama Natură le predă la fiecare pas, îi reconectăm cu mediul înconjurător și le vorbim despre ce are ea nevoie să rămână sănătoasă. Cred că e de datoria noastră să ajutăm generația lor să iubească natura, să o respecte, să o protejeze și să trăiască în armonie cu ea.
Deși programul nostru nu e unul prea relaxat, petrecem cât de mult timp putem cu ei afară. De cele mai multe ori ajungem în Herăstrău și avem multe de explorat. Dacă nu vorbim despre copaci, frunze care cad sau ghinde, e foarte posibil să vorbim despre lac, pești și rațe. Când ne plictisim de astea trecem la căutat veverițe sau mirosit flori. Când epuizăm și subiectele astea sigur apare vreo insectă de analizat.
Profităm maxim și de concediile în deplasare ca să descoperim locuri noi. În cea mai recentă excursie, despre care sper să apuc să vă povestesc în curând, am văzut un lac verde smarald și un vulcan la mai puțin de o oră distanță între ele.
Când suntem acasă grădinărim, atât cât putem. Nu avem plante multe, dar pe cele câteva le îngrijim împreună cu copiii, zi de zi. Preferatul lor cred că e brăduțul în ghiveci cumpărat acum 4 sau 5 ani. Practic, bradul a crescut deodată cu Alex. Îl udă, îl stropesc și se asigură că îl punem într-un lighean plin cu apă atunci când plecăm în concediu.
Primăvara cumpărăm tot felul de semințe de flori pe care le punem în pământ împreună. Alex a fost fascinat de ideea de a le tot uda, de a le vedea crescând și înflorind. Primăvara viitoare sunt sigură că și Sara ne va ajuta.
În rest, piticii sunt super încântați să pună apă la orhidee, la ficusul bonsai și la orice alte plante la ghiveci le mai ies în cale, ba se mai și ceartă uneori din cauza asta.
Când nu ne ocupăm de plante învățăm despre protejarea mediului prin reciclare. Chiar și Sara știe unde strângem recipientele și ambalajele de dat la reciclat.
Orice pas mic în direcția respectării naturii este binevenit. Nu de alta, dar copiii noștri vor rămâne pe planeta asta și după ce noi nu vom mai fi.
Am povestit despre cum îi învățăm pe Alex și Sara să iubească natura la invitația Danonino. Noua lor campanie, ”Învață să ai grijă de natură cu Dino!”, vine cu o colecție de 10 magneți de frigider, câte unul în fiecare pachet de brânzică. Fiecare magnet vine cu câte o lecție despre cum putem avea grijă de natură, de la a nu arunca mizerii pe jos, la a stinge luminile când nu e nevoie de ele, la avea grijă de plante și de animale. Găsiți mai multe detalii despre colecția de magneți aici.
Sursa foto titlu: Shutterstock
Citește și:
15 idei de activități cu castane
Copiii aud 100 de nu-uri pe zi. Cum facem să le mai spunem și da?
Pentru a fi la curent cu noile articole vă invit să dați un like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter.
5 Comments
Ce tare. Felicitari pentru descoperire 🙂 Imi place foarte mult cum ai povestit totul, se vede ca scrisul iti e in sange 🙂
scuze- voiam sa spun pentru povestire in loc de descoperire, nu stiu la ce ma gandeam :))
Si noi stăm la bloc, dar încercăm să petrecem cât mai mult timp în natură. Avem noroc că avem un parc în apropiere și ieșim zilnic în el, dacă vremea ne permite.
Voi începe să o învăț să ude florile, sper să fie o activitate distractivă și să nu ajungă toată apa pe ea. Să primească și floarea 10% măcar. 🙂
Poți întotdeauna să o uzi tu apoi pe furiș. Floarea! :)))
Foarte frumoasă ideea cu grădinăritul. Noi avem noroc cu bunicii, ambele perechi sunt în București și stau la curte. Nu vrei să știi cum e când udă Tudor florile cu stropitoarea 🙂 În vară, a reușit să pună mâna și pe furtun…:) 🙂 🙂 a fost amuzant tare.