Din boxele mașinii răsună Coco Jambo, muzică la modă, nu glumă, iar noi dăm petrecere pe bancheta din spate. Stăm înghesuiți toți 3 – eu, Andi și Alex – și cântăm și dansăm de parcă nu am avea nicio grijă.
Și chiar n-aveam pentru că eram copii, era vară și eram în vacanță. Se întâmpla acum mulți ani așa că nu mai știu unde mergeam și nici nu mai contează. Important e că mă pot întoarce la acel moment oricând doresc. Pot să mă văd jucând cărți cu frații mei, jucându-ne și râzând în hohote, oprind la câte un popas de la marginea drumului ca să mâncăm ce mama pregătise cu noaptea-n cap.
Mai sunt doar două zile până la 1 iunie așa că pentru Pauza de bine de azi vă propun o joacă de-a copilăria, o călătorie specială înapoi în copilărie, într-o zi în care nu ați avut nici măcar o grijă.
Luați-vă câteva minute numai pentru voi și aduceți-vă aminte de un moment fericit de când erați copii, de o amintire pe care o aveți foarte clar întipărită în minte. Și în timp ce faceți asta încercați să vă implicați toate simțurile în exercițiu. Să vizualizați momentul așa cum l-ați trăit atunci. Să vedeți iarba din grădina bunicii, leagănul din parc sau marea. Să auziți vântul prin frunze, animalele din curte, zgomotul valurilor sau sunetul zăpezii imaculate călcate pentru prima dată. Să simțiți gustul prăjiturii făcute de bunica, mirosul ierbii proaspăt cosite sau mirosul de alge, orice. Antrenați-vă toate simțurile când vă bucurați de amintirea voastră specială din copilărie.
La ce bun? Dincolo de faptul că fiecare dintre noi merită să își pună câteodată haina de om mare în cui și să mai copilărească un strop, partea faină a unui astfel de exercițiu în care facem apel la toate simțurile este că ne putem păcăli creierul ca el să creadă că lucrurile la care ne gândim se întâmplă chiar atunci. Și cui nu-i prinde bine un creier fericit și câte-o infuzie de endorfine?
Călătorie frumoasă spre copilărie vă doresc!
Fă-ți timp pentru tine. Ia o pauză de bine!
Citiți și articolele anterioare din seria Pauza de bine aici.
Pentru a fi la curent cu noile articole vă invit să dați un like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter.
5 Comments
Când zic copilărie, zic bunelul și bunica. Alături de ei am petrecut cele mai frumoase clipe. Întotdeauna îmi amintesc cu nostalgie de serile în care bunicul meu își aranja ochelarii pe ochi și îmi citea povești din cărțile vechi aduse de bunica de la școală. Nu voi uita niciodată seara în care bunicul, fiind pe patul de moarte, m-a rugat sa îi citesc din cartea mea preferată “Antonel”. Este cea mai vie amintire din copilăria mea…
<3
1 iunie aproape ca nici nu a existat in copilaria mea. Niciun singur moment nu mi-l amintesc. Nu am avut bucuria acestui moment. Aproape ca nici nu stiam ca exista. Tarziu am aflat de aceasta zi. Eram deja mult prea mare, adolescenta fiind. Nu am serbat. Nu am primit semnale. De aceea in fiecare an de 1 iunie fac ceva special de cand am devenit eu mama la randul meu. Chiar daca ne este greu sa acceptam trairile si frustrarile trecutului, nu trebuie sa ne razbunam pe el, trebuie sa invatam ca trairile de atunci sa nu l-e repetam ci sa cautam a le valorifica in lucruri pozitive. Timpul uneori ne si dusman dar si prieten. Doar de atitudinea noastra depinde cum si din ce unghi privim trairile negative din trecut. Sentimentul de retraire si redescoperire a unei copilarii mai mult inexistenta va fi mult mai intens. Eu am invatat si invat zi de zi alaturi de copii sa retraiesc aceste momente si unul din acestea este chiar momentul zilei de 1 iunie pentru ca in fiecare adult se va ascunde mai vizibil sau nu un copil. Va doresc un 1 iunie asa cum ati vrea voi ca, copii sa simtiti si sa aveti, sa primiti ceea ce poate ati primit sau nu in copilarie. Dar niciodata sa nu va raportati trairile negative la prezent ci sa le transformati. Fiti pentru o zi un copil alaturi de copii vostrii si iubiti acest moment cu totul!
Cele mai frumoase amintiri le am cu cele doua surori ale mele, inventam tot felul de jocuri, noi am copilarit la tara, langa Ploiesti. Ne cocotam pe capitele de fan, in copaci, ne jucam de-a v-ati ascunselea (aveam o curte foarte mare, deci multe posibilitati de a ne ascunde :) , vara ne stropeam cu apa (ce fain era!) , iarna eram la derdelus cat e ziua de lunga(aveam in spatele casei un deal mic, era locul nostru preferat, vara ne rostogoleam de acolo :)
O amintire de la bunici: ma urcam pe o scara si cantam porumbeilor :) Odata, cand eram la ei in vacanta, am vazut un balon rosu care zbura deasupra caselor, m a fascinat, am foarte bine intiparit in minte momentul asta…
Am avut o copilarie frumoasa,cu toate ca mama ne-a crescut singura pe mine si fratele meu geaman(a divortat de tata cand noi aveam 2 ani),a facut orice sa fim fericiti,sa nu ne lipseasca nimic..cea mai frumoasa amintire a fost ziua cand am implinit 18 ani,majoratul nostru surpriza organizat de mama..am avut amandoi fiecare tortul nostru..am suflat fiecare in lumanari..a fost prima zi de nastere organizata de mama.II multumesc pentru felul cum ne-a crescut,educat..ne-a invatat sa ne bucuram de fiecare lucru din viata noastra..acum la randul meu,casatorita si avand doua minuni,doua printese incerc sa le educ,sa le invat ceea ce mama m-a invatat pe mine