Doi ochi ca nişte mărgele de culoarea cerului mă priveau curioşi în timp ce îmi luam geaca pe mine şi ne pregăteam să plecăm. Fetița avea doar câteva luni şi explora holul din brațele tatălui ei. Fusesem cu Alex în vizită la Kineto4Kids, un centru de kinetoterapie pediatrică, iar cea mică venise pentru şedința ei obişnuită.

– Ce mică şi drăguță era, îmi zice Alex după ce ieşim.

– Da, m-a făcut să mă gândesc la tine şi la Sara mici. Ce departe par zilele alea!

– Mami, zice el ezitând, chiar dacă mă jucam când vorbeai cu doamna am ascultat ce zicea. Ce bine că sunt bine şi corpul meu funcționează perfect!

– Şi eu mă bucur. Sper să ai grijă de el cum trebuie: somn, mâncare sănătoasă, sport…

– Şi stat cu spatele drept. Să îmi mai spui când stau aşa cocoşat, cu capul în jos când mă joc pe tabletă, bine?

– Oho, stai liniştit!

Am început să râdem pentru că ştim amândoi că sunt ca o placă stricată cu postura. 🙂

După ani de zile de stat fie mult pe scaun în fața laptop-ului, fie mult în picioare la cursuri de câte 1-2 zile, după 2 sarcini, purtat bebeluși, dus copii mai mari în brațe la nevoie spatele meu a fost suprasolicitat și am descoperit că am coloana strâmbă acum vreo 2 sau 3 ani când am făcut o pneumonie și a fost nevoie să îmi fac o radiografie.

Cred că așa suntem noi… Ne ducem la medic abia când lucrurile dor sau problemele sunt evidente. Nu ne-ar strica deloc, ba dimpotrivă, cred că ne-ar fi mult mai bine, dacă am acorda mai multă atenție prevenției.

Și Alex obosește câteodată.

De exemplu, stând de vorbă cu Adina Păunescu, fondatoarea centrului și o gazdă pe sufletul meu, am aflat că, de regulă, copiii mari ajung la kinetoterapie când au deja dureri persistente. Prea rar se fac evaluări înainte să fie probleme, în condițiile în care nu durează mult și înseamnă, în mare parte, măsurători și palpat, adică nu e nimic invaziv. La copiii mai mici posibil să dureze până la 40 de minute pentru că se face evaluare neuromotorie și se verifică dacă sunt ”în grafic”. Câteva zeci de minute ca să afli dacă e totul în regulă mi se pare absolut acceptabil. Cu toate astea nu l-am dus pe Alex pentru că presupunem mereu că totul e OK, avem program încărcat, suntem atenți la postura lui, îi cărăm ghiozdanul, face sport. Exact ce ziceam mai sus: dacă nu se plânge înseamnă că e OK. Între timp am decis să îi facem o evaluare. Pentru că schimbarea începe cu fiecare dintre noi.

Sala de așteptare

Mi-a spus că ar vrea să meargă tot acolo, la Kineto4Kids și îl înțeleg. Pentru mine oamenii și felul în care se poartă cu ceilalți oameni sunt criteriu de bază în alegerea celor cu care interacționez, iar Adina mi-a oferit o senzație de calm, de profesionalism și de dăruire care cred că sunt obligatorii atunci când lucrezi cu copii mici și familiile lor. Marea majoritate a pacienților lor sunt copilași sub 2 ani – în terapii vin la ei chiar și bebeluși de 1-2 luni, vin părinți îngrijorați, nedormiți uneori, oameni care au nevoie de sprijinul celor din jur. Din câte mi-am dat eu seama în cele aproape 2 ore petrecute acolo fix asta face acest centru, care e un business de familie cu gazde foarte implicate: le oferă părinților și copiilor un spațiu cu oameni foarte bine pregătiți, cu dorință de a găsi cele mai bune soluții, cu înțelegere, respect și căldură, cu încăperi adaptate pentru nevoile lor, de la sălile de terapie și până la sala de așteptare.

Alex a fost foarte în elementul lui și și-a pus creativitatea la treabă până eu am stat de vorbă cu Adina.

Alex a reinventat felul în care se pot folosi toate lucrurile din sala de kinetoterapie clasică. 🙂

Cred că e bine să știți că echipa de terapeuți de la Kineto4Kids e specializată în kinetoterapie clasică, terapia Vojta, terapia Schroth și osteopatie.

Una peste alta, am reținut așa (și vă dau mai departe și vouă):

• prevenția e importantă la orice vârstă și nu ar trebui să îi ignorăm beneficiile;
• evaluarea e obligatorie și nu se lucrează în terapii fără ea, chiar și atunci când există trimitere de la medic pentru a fi siguri că ceea ce a văzut doctorul în puținele minute de consultație într-o zi se confirmă și la o verificare mai amănunțită în altă zi;
• să nu ne ignorăm instinctul matern – mamele ajung uneori la kinetoterapeut pe baza unui feeling că ceva nu e în regulă cu copilul și bine fac.

Sala de kinetoterapie clasică

Pentru mine vizita la Kineto4Kids mi-a adus aminte cât de norocoși suntem că toți suntem bine și sunt recunoscătoare pentru asta în fiecare zi și mi-a dat imboldul de care aveam nevoie să facem niște verificări și analize de rutină, nu doar pentru postura și dezvoltarea copiilor.

Voi cât timp acordați prevenției? Și v-ați gândit vreodată să faceți o evaluare kinetoterapeutică?

 
Sursa foto: Arhivă personală și arhiva Kineto4Kids
 
 
Citește și:

Corpul îți vorbește. Știi să îl asculți?

Micul nostru erou tenismen

O casă plină de gălăgie e mai sănătoasă decât o casă plină de liniște

Viața de mamă e ca un antrenament de fitness fără sfârșit
 
Pentru a fi la curent cu noile articole vă invit să dați un like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter.