Ce zi am avut azi! M-am trezit la 07:00 in Sfanta zi de Sambata ca sa ajung o ora si jumatate si doua metrouri mai tarziu la doctor.
Am ajuns apoi acasa unde doua perechi de ochi inca in pijamale imi zambeau de “buna dimineata”. Am stat doar cateva minute si-am luat-o iar din loc. Trebuia sa ajung la lansarea de carte a Printesei Urbane, “O sa te tin in brate cat vrei tu si inca o secunda“. Si bine am facut ca am ajuns! Mi-am luat doza de 30 de minute de emotie pura (si o super bratara!) si-am fugit. La 13:00 trebuia sa fac act de prezenta…si prezentare la o certificare importanta pentru dezvoltarea mea profesionala.
La ora 16:00 am intrat si eu in weekend! Cavalerii m-au scos la plimbare in Gradina Botanica. Bine, eu am propus… Dar ei au acceptat! Cui ii mai pasa de cerul gri cand noi eram impreuna, printre veverite, rate si copaci cu nume ciudate.
Acasa am primit cadoul suprem: vreo 30 de minute de timp pentru mine. Sau sa fi fost mai multe? Habar n-am! Citeam in pat cartea Ioanei si am pierdut notiunea timpului. Nici macar nu am vazut cand Alex mi-a ascuns papucii in dulap la 50 cm distanta de mine sau ca mi-a blocat trecerea pe langa pat cu patru perne uriase din sufragerie.
Si-apoi au dat navala in dormitor. Am inchis cartea si ma uitam in jurul meu: Alex sarea pe pat ca si cum cana lui de lapte din seara asta depindea de asta. Si cand s-a plictisit de asta a trecut la acrobatii demne de un circ de renume. Sarea in spinarea lui taica-sau din toate unghiurile, in toate pozitiile.
Stateam amandoi oamenii mari si radeam. Radeam cu pofta de drag, de bine, de impreuna…eu si de oboseala dupa o saptamana crunta, dar mai mult de drag.
Eram doar noi, intr-o seara de Septembrie, intr-un ACUM lipsit de griji. Doar cu iubire, ras si liniste, acasa.
You might also like
Leave A Reply