Acum aproape 37 de ani am reușit să o iau pentru prima dată prin surprindere și să o “promovez” anticipat în rolul de mamă, la fel cum a făcut Alex cu mine venind pe lume la 36 de săptămâni. Doctorii i-au spus suferință fetală, mie îmi place să zic că nu mai puteam de nerăbdare să o cunosc pe mama. Îmi place mai mult perspectiva mea.

Mulțumim, mama, că ne porti de grijă și acum (deși în curând și cel mai mic dintre noi 3 va împlini 30 de ani), chiar și de la distanță, că străbați aproape 1500km dus-întors de fiecare dată când ne vizitezi. Ai zburat în ultima vreme cât n-ai zburat în toți anii tăi de ”pre-buniceală”. Memoria ta bate orice calendar și ții minte cine ce are de facut, unde avem de mers. Mulțumim pentru câte lucruri care nu îți plac faci ca să ne ajuți pe noi, pentru cum te străduiești să ne fie mereu bine, pentru că ne asculți și ne auzi, pentru că ne răsfeți, pentru că ești cool. Pentru câte ai învățat și mai înveți. Pentru cum ești la curent cu tehnologia. Pentru cum ai știut să treci peste câte ai trecut. Pentru că te pui și pe tine pe primul loc. 

Ilustrație făcută de fratele meu mai mic.

Cadoul și petrecerea la următoarea ta vizită. 😀

La multi ani, mama! Te iubesc!

Mă ajutați să îi facem o surpriză și să umplem spațiul de comentarii cu multe “La mulți ani-uri”? Vă promit că se va bucura și vă mulțumesc anticipat! 😀

 
 
Citește și:

Dragă proaspătă mamă, vei fi bine

Sunt mamă de băiat și îmi place!

Sunt (și) mamă de fată și îmi place!

Scrisoare către primul copil

Scrisoare către al doilea copil

Nu ești primul meu copil, dar ești ultimul. Și asta e ceva la fel de special.

Cum e să fii mamă pentru a doua oară
 
Pentru a fi la curent cu noile articole vă invit să dați un like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter.