Cu articolul de mai jos încep o serie de texte în care voi aduna momentele importante pentru mine ca mamă. Le voi avea astfel și scrise, nu doar în minte. Într-o zi, cuibăriți unii lângă alții, mi-ar plăcea să le citesc cu Alex și Sara și să le mulțumesc că m-au ales să le fiu mamă.

Recunoștință. Asta simt în fiecare dimineață când deschid ochii și îi văd pe Alex și pe Sara, cu părul lor blond, cu ochii mari și genele lungi și cu zâmbete calde. Nu credeam că voi putea iubi așa cum îi iubesc pe ei, că mă pot întrista așa cum o fac când sunt bolnavi sau când îmi dau seama că am greșit cu ei.

Sunt aproape 6 ani de când sunt mamă și călătoria de până acum a fost plină de revelații, de bine, de greu, de râs, de plâns, de îmbrățișări, de iubire și de momente pe care știu că nu le voi uita niciodată.

Nu știu dacă vi se întâmplă și vouă, dar uneori, când mă aflu într-o anumită situație sau când mă uit la o scenă care se derulează în fața mea pur și simplu știu că momentul ăla, vesel sau trist, va rămâne în memoria mea pentru totdeauna și că mi-l voi aminti în cel mai mic detaliu.

Momente pe care o mamă nu le uită

În toți anii ăștia copiii mi-au oferit multe din amintirile mele cele mai de preț și, în ordinea în care mi-au venit în minte, le las scrise mai jos. Cândva sper să înțeleagă felul fundamental în care m-au schimbat și iubirea sinceră pe care le-o port.

• cele 2 linii pe testul de sarcină pozitiv, la fiecare sarcină – La Alex cele 2 linii au fost foarte clare. Era 24 decembrie și am dat vestea de Crăciun. La Sara am avut emoții pentru că a doua liniuță se vedea foarte slab. Încercam de mult deja și nu mi-am dat voie să mă bucur foarte tare până nu am fost sigură că sunt însărcinată.
  
• prima dată când i-am văzut și i-am ținut în brațe – Am în minte atât de clar momentele când i-am ținut în brațe pentru prima dată. Priceless!
  
• prima dată când mi-au zâmbit conștient pentru că m-au recunoscut – Cu o privire și un zâmbet știrb mi-au topit inima pe loc.
  
• prima căzătură zdravănă – Alex și-a spart capul alergând prin casă cu bona. Era atât de speriată săraca. Când am ajuns acasă el se calmase așa că am liniștit-o și pe ea și apoi am plecat la spital.
  
• când încerca să îmi aline suferința: “fii și tu mai veselă”, “nu mai fii tristă”, “uite cârpa” – Am rămas uimită când încerca să mă ajute să mă simt mai bine. Alex mi-a oferit chiar și suzeta lui.
  
• când Alex mă ia în brațe, mă mângâie și mă pupă – De îmbrățișări nu cred că m-aș putea sătura vreodată.
  
• prima internare în spital (și a doua și a treia…) – Încerca să fie curajos, deși era cam fără vlagă. Mă întreba dacă o să îl doară când îl vor înțepa și i-am spus că da, nu va fi plăcut, dar că sunt acolo cu el și terminăm repede.
  
• zilele când s-au născut – Încă țin minte tot ce s-a întâmplat din momentul în care mi s-a rupt apa, ambele dăți. Am avut o naștere rapidă și una foarte rapidă.
  
• când pupa burta și îi vorbea Sarei spunându-i că abia asteaptă să o cunoască – Era atât de nerăbdător să o cunoască, să o vadă, să fie frate mai mare.
  
• când mă invită seara să povestim sau să îi citesc – Printre cele mai frumoase momente sunt și cele în care stăm la el în pat și citim. Cum mă ascultă, îmi pune întrebări și râdem împreună.
• hohotele de râs din sufragerie când se joacă împreună – Alex făcea și de 20 de ori aceeași piruetă dacă asta o făcea pe Sara să râdă. Dulce mai e râsul unui bebeluș!
  
• când stăteau cu mâinile pe burtă ca să o simtă pe mica balerină – Și Alex și soțul meu stăteau răbdători cu mâna pe burta mea când le spuneam că pitica e activă.
• chinul primelor zile de alăptare – Mă bucur că zilele cu furia laptelui sunt doar o amintire.
• cum Sara îi zâmbește lui Alex când îl vede – Oricât se vor certa copiii ăștia doi, știu că se iubesc de numa’.
  
• “ochilonți” – Cât de mult ne-a luat să ne dăm seama ce însemna cuvântul ăsta și fericirea de pe chipul lui Alex când în sfârșit am înțeles că voia să spună “întuneric”.
• cum mă ruga să opresc căruciorul ca să se asigure ca Sara nu își pierde șosetele sau pantofii – Nu mai puteam face doi pași că ne oprea să îi mai tragă șosetele sau pantofiorii.
• când au spus mama sau tata pentru prima dată – Copiii noștri s-au vorbit. Alex a spus mama prima dată (iar lui tati îi spunea caca), pe când Sara altceva decât tata nu vrea să spună și pace.
  
• cum ne jucam cu Alex de-a v-ați ascunselea la început – Se ascundea în cele mai nefericite locuri și credea că dacă el nu ne vede nici noi nu îl vedem pe el.
• când ne-a prins 1 martie internați în spital și am făcut zeci de mărțișoare – Erau primele mărțișoare făcute de noi. Nicio doamnă doctor sau asistentă nu a rămas fără mărțișor.
• prima serbare de iarnă de la grădiniță – Nu știam cum vor fi îmbrăcați copiii, iar în momentul în care s-a tras cortina și au intrat pe scenă îmbrăcați în costume populare mi s-au umplut ochii de lacrimi. Erau tare drăguți.
• 25.08.2012 – ziua în care Alex a făcut primii pași fără ajutor – Încerca să fugă de bunica și să vină la mine.
  
• primele îmbrățișări primite de la Sara – Am fost atât de surprinsă de gestul ei când și-a culcat capul pe pieptul meu și m-a strâns în brațe.
  
• când Alex mi-a spus “Te iubesc” – Să îi spui copilului pentru a nu știu câta oară că îl iubești iar el să îți răspundă. E minunat!
  
• ziua în care Alex a venit la maternitate să o cunoască pe Sara și expresia de pe fața lui când a văzut-o – S-a apropiat timid de pat cu ochii sclipitori și un zâmbet timid.
• disperarea și teama când rămâneam singură cu Alex acasă la început – A avut zile cu reflux urât și uneori măa simțeam la capătul puterilor.
• când încerca să spună broccoli, dar ieșea “brrrlea” – Avem notate multe din cuvintele stâlcite ale lui Alex.
• cum dansam cu Alex în brațe când era mic și cum dansez acum cu Sara – Strânși în brațe și cu capul lipit de pieptul meu sau țopăind și râzând împreună pe muzică ca și cum n-ar mai fi nimeni pe lume în afară de noi.
• satisfacția lor de bebeluși mici când îi puneam la sân – Și Sara trăgea cu disperare când ne așezam la alăptat, dar Alex își punea mânuța pe față si ofta. Parcă a fost ieri…
  
• expresia de pe fața Sarei când vine tati seara de la serviciu – Cum aude cheia se uită fix la ușă și nu o mai interesează altceva. Iar când îl vede…e numai zâmbet.
• prima zi de grădiniță – Avem și o poză cu Alex cu ochii roșii și umflați de plâns.
• când Alex se urca pe cutii sau pe lighean în sufragerie și dansa ca și cum era pe o scenă numai a lui – Mi-e dor de buclele lui de atunci și de zâmbetul lui cu gropițe.
• teama pe care am trăit-o în ambele sarcini când au apărut probleme și contracții timpurii – Încercam să rămân calmă și să îmi spun că totul va fi bine.
• când Alex îi cere tatălui să vină la hârjoneală – Îmi place să mă uit cum se joacă împreună orice.
• când zâmbesc în somn – Mi se pare unul din cele mai frumoase și liniștitoare priveliști pentru o mamă.

 
Tot scriu la articolul ăsta de ceva vreme și încă simt că mai sunt și alte amintiri de pus aici. Nu-i nimic, le scriu data viitoare.
 
Pentru voi care sunt momentele pe care știți că nu le veți uita niciodată?
 

Pentru a fi la curent cu noile articole vă invit să dați un like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter.