Vă zic din start că ăsta e un articol cu multe cuvinte deloc spectaculoase pentru părinți, dar câh sau tabu pentru non-părinții care mai uită că au fost și ei copii. You’ve been warned!
În ultima săptămână m-am întâlnit cu 2 persoane necunoscute. Noi aveam treabă de rezolvat, dar na, mai faci conversație, te mai întreabă despre copii, mai schimbi politețuri. Și azi, în timp de vorbeam despre Alex, mi-am dat seama că puiul meu nu prea mai e pui și că oricât aș vrea să neg asta el chiar face 7 ani vineri.
Acum, eu nu știu dacă puștiul ăsta adorabil și care are un talent înnăscut să mă scoată din pepeni a pășit deja cu un picior în preadolescență sau pur și simplu așa sunt băieții la vârsta asta. Am doi frați mai mici decât mine și știu sigur că au fost rebeli și separat și împreună, cu limbaj colorat and all, doar că nu mai știu când a debutat perioada asta la ei.
Citeam zilele trecute articolul Ioanei despre cacapipi și aveam senzația că e despre noi. Asta m-a mai liniștit puțin…
Cum eu despre Alex fără voia lui nu mai scriu pe blog l-am întrebat azi:
– Alex, pot să scriu pe blog despre pipi, caca, pârț și ce prostii se mai spun la noi în casă?
– Oioioi! Daaaa! zice el cu cea mai mândră și șugubeață privire de care e în stare.
Când pârțul avansează în carieră nu vă pierdeți simțul umorului!
Dacă îți pierzi simțul umorului ca părinte ești mâncat. Asta cred eu. Păi, ce m-aș face eu altfel când cel puțin de 3 ori pe zi asist la sau am dialoguri de genul:
– Sara ești un pârț!
– Pâââp! strigă ea fericită și se chinuie, doar doar reușește să și exemplifice.
– Sara, mă iubești?
– Cacaaaa! spune ea râzând în hohote. Pute!
Exemple am multe, dar ați prin ideea. Sara cred că nu va avea dificultăți în a vorbi pe limba băieților, ca să zic așa.
Dar Alex… Acest Alex nou cu care nu sunt pe deplin obișnuită… El e prea mare să spună ”pârț” așa că l-a avansat la grad de – ați ghicit! – bășină. Habar nu aveți cu cât patos se poate pronunța cuvântul ăsta. Sau poate aveți?
Azi după prânz s-a pus în pat, m-a rugat să îl mângâi pe cap și apoi s-a cuibărit în brațele mele. Cu un ochi plângeam de dorul mândrului meu de acum câțiva ani, cu altul râdeam pentru că deși are vreo 120cm încă mai încape la locul lui. Nici nu termin bine cu nostalgia că aud un fâsâit lung și izbucnim amândoi într-un râs zgomotos:
– Măăăi! Nu cred că ai tras pârț la nasul meu când eu te alintam!
– Nu pârț, mami! Bășină!
– Știi ce cred eu?
– Ce?
– Că tu ai putea deveni un pârțâitor profesionist. Ai face și o facultate de pârțâistică, un master în pârțologie și poate și un doctorat în pârțosofie.
Copilul nu mai putea de râs, eu râdeam de bucuria lui că i-am intrat în joc și uite-așa ne-a reușit un moment de conectare autentică.
Și-acum că v-am zis cam cum e la noi acasă (și sperând pe ascuns că poate și la voi e la fel) mă duc să aerisesc.
Citește și:
Sunt o mamă neserioasă și așa vreau să rămân!
O casă plină de gălăgie e mai sănătoasă decât o casă plină de liniște
Sunt mamă de băiat și îmi place!
Nici ieșitul din casă nu mai e ce-a fot odată
Pentru a fi la curent cu noile articole vă invit să dați un like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter.
You might also like
11 Comments
Stai să vezi când își va îmbogăți vocabularul la școală… ultimul comentariu, la o înjurătură scăpată – poți să-ți bagi când vei avea și ce. Până atunci, rezumă-te la a-ți băga doar picioarele când ești supărat 😀
:)) Eu nu mă pot gândi până acolo încă, deși probabil că vremea va veni mai repede decât anticipez.
Hai ca e foarte tare. Imi aduc aminte ca nu aveam copii și am auzit din gura unor pusti cuvântul “baștină”. Chiar mi s-a părut amuzant. Pana la urma toți tragem bășini, nu? Copiii au acea doza de sinceritate minunata.
E cu râsu’ plânsu’ cumva pentru mine. Mă și distrez, dar îmi dau seama că suntem deja într-o nouă etapă. În curând o să ne spună că se duce la el în cameră și ne închide și ușa în nas. :))
Daca bine imi aduc aminte nici fratii tai nu aveau mai mult de 7 ani cand au inceput sa vorbeasca colorat 🙂 Si cate o sa mai auzi …. Nu o sa o uit cat au fost de socati odata cand si buni le-a raspuns in acelasi fel 😀 ( saraca nu stia cum sa reactioneze
Momentul ăla a fost epic! :))))
Super tare! Azi dimineata, in joaca strecurata prin imbracatul de gradi, care nici asta nu mai e ce a fost (Ioana trebuie musai sa isi aleaga singura hainele si mai nou plasturele colorat de pus pe genunchi unde nu e nici o rana), Alex se ascunde sub patura cu totul si trage un part de rasuna camera la care eu si Ioana incepem sa radem! Ii zic: Ar fi cazul sa scoti capul de sub patura ca te sufoci de la miros! El strengar scoate doar capul si zice: Puuuu, ce miroase, il tin bine sub patura! Ioana si ea, puuuuuuu ce miroase si isi fac vant cu mana pe la nas! La fel si caca nu poate fi facut decat daca dupa aia nu se uita sa vada ce a iesit ca sa spuna cu ce seamana si in timp ce face sa se laude unul la altul ca miroase urat! E si mai amuzant cand fac caca in tandem!
Viata e frumoasa! Altfel de ce ne-am mai amuza? Si vorba ta, acum trece timpul si te trezesti cu usa inchisa in nas!
Hai că nici voi nu vă plicitisiți! :)))
La noi a ramas o vorba, din cartea Ioanei, nu-mi mai amintesc exact cum era, dar ceva de genul “Te iubesc oricate parturi ai trage dupa ciorba de fasole” si asta ne amuza copios de fiecare data.
Orice e cu pârț la noi are șanse maxime să stârnească râsul. :))
Al meu azi a avut o zi cu gaze .A venit acasa si mi a raportat ca a tras 3 la ora de sport si una in timp ce explica invatatoarea lectia.toate zgomotoase”ca asa i au venit”.