Ai descris atat de bine angoasele de zi cu zi pe care le traiesc! Toata dragostea pe care le-o porti sinin acelasi timp toata dorinta si lista de to do care e mereu acolo si te asteapta sa o indeplinesti cu acele lucruri pentru inima ta! Va veni o vreme cand se vor alinia toate:) hang in there! ❤️

Vreau sa iti multumesc pentru articolul acesta. Asa mare nevoie aveam de el. Mai citesc ocazional articole scrise mamici care nu stiu cum fac dar parca le au pe toate. La ele totul e perfect si nu pot sa nu ma gandesc ca atunci problema e la mine.
Am inteles ca trece perioada asta, ca undeva acolo e o luminita la capatul tunelului si ca intr-o zi totul o sa fie mai bine. Dar eu nu vreau ca viata mea sa fie asa; sa astept sa treaca timpul, sa astept ca ele sa creasca, sa pun in asteptare toate planurile personale si profesionale. Le vreau pe toate acum, dar este al naibii de frustrant ca lucrurile nu stau asa cum imi doresc si ca de cele mai multe ori trebuie sa aleg. Imi propun sa apreciez cat mai mult fiecare moment de mamica cu doi copii mici si sa iau lucrurile asa cum vin.

Rabdare, cumva vei reusi sa recuperezi. Am trecut si trec si eu prin asta, dar mi-am regandit dorintele si planurile. Am redus cantitativ si replanificat in timp ca sa fiu mai puin frustrata si mai putin presata. E greu, dar e frumos! Mai ales daca ai mai multi copii, e tare complicat:)

De ce nu iei tu un taxi dimineata si vii la playgarden sa ti faci treburile cat Sara se joaca? Nu avem supraveghetor pe timpul zilei, dar promit ca ma uit eu dupa ea.
Plus ca, o cafea cu altcineva e mai buna decat o cafea singura.

O sa vezi, o sa te simti mult mai bine. Si sigur o sa ai timp sa trimiti si cateva emailuri sau sa pui cateva ganduri pe hartie. 🙂

Toate gandim si simtim asa, dar o luam mereu de la capat. Ecuatia asta e vietii e complicata dar partea buna e ca la final da cu plus. Nu stiu daca ajuta dar maine postarea de pe blogul meu chiar iti e dedicata cu multumiri pt cartea minunata pe care am primit-o. De ceva timp tot incerc sa scriu despre ea. Uite ca acum am reusit. Iti multumesc si iti doresc sa treci repede si sa iti fie bine, sa ai timp de toate si toti, si de cat mai multe pauze de bine pt tine :-*

Draga mea, esti minunata! Eu simt asta mereu, zilnic. Si eu nu am o Sara mica si un Alex un pic mai mare, dar tot mic :-). Faci multe, faci extrem de multe si le faci bine pe toate, chiar daca nu iti pare asa. Hai, intoarce-te cu gandul un pic in Roma si simte relaxarea. E, parca simti si gustul inghetatei si e un pic mai bine, nu? 🙂 Te imbratisez cu mare mare drag!

Te îmbrățişeez, Cristina! Aşa de bine ai pus în cuvinte… chiar aşa e!

Am oftat si as plânge dar doarme piciul pe mine. Asa cum ai zis, sunt o persoana pozitivă, sunt atat de fericita cu bebelușul nostru si un sot implicat in toate dar ieri si azi sunt zile in care am căzut. Stiu ca timpul trece, acum la 6 luni e mai usor ca la 2 de exemplu, mi-am setat Așteptările la 0, sunt conștientă ca e si hormonal, dar nu mai pot lupta cu mine. Singurătatea asta de peste zi ma omoară, imi e dor de a rade cu pofta! Simt ca e un cerc vicios: cu alte mămici port discuții de complezenta si tot despre copii, la shopping nu pot merge ca trebuie sa iau mașina si nu cred ca ma descurc singura cu bebe si carutul, acasa si o scamă imi da senzația ca e jeg, 10 minute ptr mine sunt un lux, eu sun pe toată lumea, pe mine nu ma suna nimeni, prietenelor nu ma pot confesa ca ma simt si prost, mi se pare o banalitate, astea nu sint probleme, nu? Măcar mi-am spus oful aici ☹️

Pupici cu sclipici de speranta si o imbratisare mare.

Of, ce bine inteleg, desi eu am doar unul pe picioarele lui, si unul (in burtica) care inca merge unde vreau eu. Dar imi amintesc cum era cand stateam cu primul acasa si voiam sa am timp si pentru mine, sa contez si eu putin. Tin minte ca a venit odata o prietena in vizita si am rugat-o sa stea cu Mark cat ma spal pe cap. Din fericire la un moment dat a putut sa ma ajute soacra mea si venea uneori sa stea cu el. A fost ca o gura de aer proaspat, chiar daca mai mult alergam sa ajung la o intalnire, un eveniment si apoi repede acasa. Iti trimit o imbratisare sincera si calda!

Cat adevar Cristina!!! Si la noi e asa zi de zi, mai ales ca baietii mei au 1 si respectiv 3 ani!
P.S. Sa stii ca faci lucruri minunate, grozave articolele tale!

Te inteleg perfect. Unde mai pui ca eu am 3 baieti, 4 ani, 2 ani si 10 luni, 5 luni. Sotul lucreaza enorm de mult, 5 zile pe saptamana vine pe la 11-12 noaptea acasă. Eu trebuie sa ii aduc de la gradi pe Rând, unul termina la 12, unul la 15.30. Imi e mila sa il las si pe cel mic pana la 15.30 🙂 cel mic e alaptat, cei mari mananca diferit… nu am ajutoare, mama e in ceruri, familia prin Europa, hi, hi. Am zeci de mesaje de colaborări pt YouTube si Instagram, vreau sa filmez mai mult si sa colaborez mai mult.. imi e imposibil. Dar toata lumea imi trimite mesaje de lauda si de admiratie. Ca sunt o mamica extraordinara 🙂 pai sunt, da. Dar sunt si epuizata si cu chef de alte chestii uneori. Dar azi mi au adus baieteii cadouri de ziua mamei si m-au umplut de energie, am devenit super power cum spune Noah al
Meu. Asa ca sunt Iara full de energie pt zilele ce urmează. Ps: ieri am facut pana la masina si maine dimineata trebuie sa duc copiii la scoala si sa ii aduc fara masina :)))) deci cu toti 3 fara masina :)) first time Ha, ha. M am întins la povesti, probabil nu ai idee cine sunt, dar m a bucurat articolul tau. Te pupa, mamicaluiNoah! ( Lukas si Elias )

Ha, ha! Da, au fost la noi. Alta doza de energie primită si binevenita Pupici!! Imi place enorm ceea ce faci tu online. Te am descoperit tot prin el.. ❤️❤️

horia acum nu doar ca nu sta locului, se urca pe scaune, il gasesc pe birou ccalare pe laptop. am zis ca in curand ma voi urca pe sifonier sa scriu, daca mai scriu. ptr ca sincer am momente in care imi vine sa las tot balta, de fapt scrisul mi a mai ramas, ca restul le am lasat oricum, si sa stau numai dupa ei. ptr ca asta este, perioada asta ptr asa ceva e. iar noi vrem mai mult, nu putem sa punem pauza si sa amanam totul pentru cand se va putea din nou. acum am inceput si antrenamenul la olita si intarcatul natural, bland, treptat, cum s o chema. efectiv va trebui sa stau dupa el. nu am ajutoare decat pe soț. am renuntat si la femeia de la curatenie ptr ca nu mai renta, in doua zile era la loc. poate cumva ar trebui sa incetinim noi ritmul, nu stiu. cand am inceput anul si proiectul meu cu desenele speram sa progresez la desen, sa fiu tot mai buna. sunt din ce in ce mai dezastru si imi vine s o las balta cand vad ca nu gasesc cinci minute sa fac o mazgaleala.
deci, cam asta e situatia si pe aici.

Hei, ieri am vorbit puțin pe messenger și mi-ai spus ca mă admiri ca mă descurc cu trei copii și pentru ca îmi doresc sa stau acasă cu ei. Și mă gândeam ca din afară totul suna al naibii de bine, e de admirat, dar realitatea e destul de dureroasa uneori. Am cei mai minunați copii, asta e clar, dar cat de greu imi e uneori sa le fac fata, doar eu stiu…Și mă gândeam ca și eu te admir pe tine, pentru calmitatea și bunatata ta. Și mai ales pentru ca știu ca ești o persoana organizata, așa cum eu nu o sa fiu vreodată. Sincer, nu te supara ca o spun, mă bucura articolul tău căci mă face sa mă simt normala. E linistitor sa vad ca nu doar eu am zile negre…
Cred ca stările prin care trecem sunt firești și mai cred ca cine nu reușește sa “se descarce” în scris, cum ai făcut tu, o face altfel, dar o face. E bine ca reușești sa pui în cuvinte frustrarea ta. Eu de exemplu o bag sub preș și dupa o perioada mă împiedic (de preș) si cad. Și atunci dau afară tot ce încercam sa ascund.
(Of, cât m-am lungit!) Îmi pare rău pentru tine și îmi doresc sa pot sa te ajut. Dacă am cu ce, da-mi de veste! Te îmbrățișez cu putere! Putere de (aparent)super-mama!

Te inteleg si eu, desi eu am o buburuza doar. Noi nu avem pe nimeni care sa ne ajute, deci 24/24 e cu mine si poate doua ore cu amandoi (azi de exemplu deja dormea cand a sosit el). E greu, am si eu un articol de asta scris. Insa cand simti ca nu mai poti, tot mai poti un pic. Stii nu?
Te imbratisez!

Chiar azi am avut o cadere nervoasa pt ca efectiv nu mai pot. Si eu am doar una, de 16 luni, dar care face cat 10. Sotul nu se implica absolut deloc, alte ajutoare nu am. Cei de la munca m-au anuntat ca nu mai am job la intoarcere. Si imi placea enorm ce faceam acolo. Nu am timp deloc de mine, nici macar sa imi fac cv-uri sa trimit. M-a contactat un career coach sa stam de vorba si ce sa vezi cu cine sa o las pe fi-mea?? Aproape ca nici la mesaje nu am avut timp sa raspund. Suna crunt totul, dar va trebui sa ma adun si sa le pun in ordine. Putere multa iti doresc!

Azi am fost si eu la fel. Si am scris si eu. Dar nu am mai apucat sa public. Inca ma chinui sa o adorm pe Bianca si abia astept sa adorm si eu…
Cat ma regasesc in articolul tau…

Atât de bine descris, m-am regasit şi eu printre rânduri, credeam într-un timp ca îmi ies din minți, nici nu mai aveam timp sa îmi pieptăn părul dimineața şi mi-am zis ca e timpul sa schimb ceva in viață, ca trece timpul, viața e aşa frumoasă aşa că m-am pus pe citit si multe alte lucruri care-mi plac, în primul rând să mă iubesc pe mine.
Vreau sa zic că te-am descoperit si îmi place ce scrii, succese si putere

Ah, nu e primul articol in care incerci sa ma convingi ca esti si tu om 🙂 Pentru ca esti atat de prezenta online si pentru ca te urmaresc, ma gandesc des la tine , la timpul si activitatile tale. Eu nu am doi copii ( eu nu stiu cum de mai gasesti timp si pentru Alex), nici ditamai blogul (ai un blog impecabil, cu articole faine, cu poze faine, nimic nu e scris aiurea si de umplutura), nu ma duc la nicio intalnire ( nici macar cu prietenele) si tot nu am timp nici macar sa termin treburile zilnice. Eu cred ca esti oleaca de supra om si ca faci o multime de chestii, si le faci bine. Si la fel de bine o sa le faci si cand o sa incepi serviciul. Sunt sigura ca iti vei pune in aplicare toate proiectele, dar inca nu le-a venit vremea, d-aia timpul te tot impiedica sa te ocupi de ele. Pentru mine esti un model demn de urmat si iti multumesc pentru acest blog din care am mereu ce invata si care, de multe ori, ma unge pe suflet.

Eu am momentan un singur copil, asa ca pe alocuri mai fac si cate ceva pentru mine. Ma gandesc insa ca in timpul respectiv as putea spala frigiderul sau vasele care oricum o sa fie murdare in cel mai scurt timp. Pe mine ma ajuta sotul cand vine de la birou. El spune sa nu imi mai fac atatea griji ca nu apuc sa fac mai multe lucruri ca oricum crescutul unui copil este in sine o munca enorma.

[…] ”Mami citeste: Mica enciclopedie HYGGE – Reteta Daneza a Fericirii” – Ana e născută pe 25 martie, ca Sara. A câștigat cartea despre care vă povestește pe blog la un concurs pe care l-am organizat împreună cu editura Litera. Unele lucruri nu cred că sunt întâmplătoare. […]

Dragele mele mamici si eu am un bebe de 1 an si 4 luni si inca unul in burtica.Ce ma intareste pe mine este ca totul este trecator!!! Totul este chestiune de timp pana mai cresc copilasii nostrii apoi o sa avem timp din nou pentru noi si o sa avem resurse pentru a face si altceva, ceea ce ne place si ne motiveaza si o sa avem satisfactii cand ii vedem mari si o sa fim foarte mandre de ei.Va pup cu drag.Puteti sa mutati muntii din loc

Dacă te ajuta cu ceva, sa știi că poate fi mult mai dificil! Eu am unul de 8 luni și unul de 2 ani și 8 luni, amândoi stau acasă cu mine, fără gradi, fara bona, fără bunici. Doar tatăl care vine la 5 acasă, ajută, dar mereu se plânge de cat e de greu și cât e de obosit.
Asa ca… Eu chiar simt ca în perioada asta efectiv EU nu mai exist, exista doar o mamă și o soție care trebuie sa le facă pe toate cu zâmbetul pe buze….

[…] aici despre provocările mamelor din ziua de azi şi mă identificam foarte bine cu situaţia. După ce […]

Felicitari pentru blogul tau, merci pentru informatiile utile dar si pentru articole ca aceasta, care m-a ajutat sa vad un pic mai altfel situatia noastra… adica este normal feelingul, ca nu ai timp de nimic, in ciuda faptului, ca la job ma ocupam de organizarea activitatii biroului, ca ziua la mine inseamna mancat bebe, adormit bebe, joaca cu bebe, stat toata ziua cu bebe. Iar sotul isi da ochii peste cap, daca ii zic ca sunt obosita dupa o zi de “numai” distractii cu micuta de 7 luni. Pe de alta parte nici nu vreau sa astept sa treaca timpul, cand va fi mai usor, ca atunci poate fi prea tarziu, copilul deja e maricel.. imi doresc sa ma bucur de mamaruta mea cat mai mult acum si fara frustrari, ca pentru altceva nu e timp..
Te imbratisez si iti doresc multa energie si timp, cand se poate, pentru una-alta ☺

Nu sunt inca mama si ma ingrozeste ideea ca daca acum n-am timp de nimic si n-am timp de mine cand voi ajunge acolo o s-o iau razna! Parca as vrea sa fiu pe vremea bunicii mele cand parca totul era mult mai simplu!
Esti clar o mama exceptionala!