Cea mai mare provocare pt mine este sa-mi mentin calmul in situatii de criza

Cred ca cea mai mare provocare pe care o are un parinte e sa isi asume viata pe care a adus-o pe pamant, sa nu il iubeasca/recompenseze doar atunci cand ii face pe plac, ca un animal dresat caruia ii arunci un os. Sa nu foloseasca iubirea ca moneda de schimb. Sa ii sprijine fara sa ii sufoce, ca ei sa stie ca au o plasa de siguranta, orice ar fi. Sa se abtina sa dea lectii in moduri perfide doar pentru a demonstra copilului ca greseste, si numai el, parintele, autoritatea, detine adevarul absolut. Lista ar putea continua… Eu inca nu am copii, ce spun vine din experienta sau din ce am observat la cei din jur. Mi-ar placea sa invat din greselile si din bucuriile celorlalti inainte de a ii avea, ca sa le pot da cel mai frumos inceput de viata.

Pentru mine cea mai mare provocare de parinte este sa am rabdare. Nu am fost niciodata o persoana rabdatoare, iar acum trebuie sa invat sa am mai multa rabdare, pentru ca stiu cat de importanta este pentru copilul meu.

Sunt mama de 2 copii.O feti?? de 2 ani ?i 4 luni ?i un b?iat de 1 luna. Cea mai mare provocare e Alaptatul în tandem. Senzatia de supt diferit?, pozi?ia, dorin?a fetei de a Schimb? sânul mi-a îngreunat aceast? sarcin?. Dar e din ce în ce mai bine. De?i sunt zile când îmi doresc s? o fi putut intarca. Nu am putut. Am sperat ?i Sper la o autoîntarcare. Fiecare zi e o provocare. Tantrum, gelozia fetei, baia simultan? a copiilor, durerile de burtica a piticului, suferin?? mea c? nu pot s? m? împart. Dorin?a de a dormi iar cu fata, s? îi spun pove?ti s? m? m? trezesc lâng? ea. Sunt a?a multe. . .

Cea mai mare provocare pt mine este sa ma reinventez. Sa invat sa o impac pe vechea EU-amuzanta, distractiva, petrecareata, sexy cu noua EU-responsabila, speriata, uneori coplesita, obosita si calma.

Cea mai mare provocare pentru mine ca parinte este sa imi pastrez mereu calmul si bunadispozitie in raport cu juniorul meu, si sa ii fiu un raspuns de iubire in orice situatie, pentru ca, asa cum foarte frumos imi spune sotul meu, eu sunt tot universul lui! <3

Fetita mea a facut 8 luni acum 2 zile. La noi in fiecare zi trebuie sa fie petrecere cu muzica de la varsta de 5 luni. Este singurul mod care ii mai calmeaza energia si poate sta intr.un loc maxim 30 de minute. Iar in restul timpului trebuie mereu sa fim spontani deoarece este foarte energica si se plictiseste foarte repede. Este o provocare intradevar sa faci lucruri care nu ti.ai inchipuit ca ai sa le faci vreodata. Sa faci ca toate animalele de ex in 4 labe. Dar este si o placere sa iti vezi copilul asteptat 5 ani cum e cu gura pana la urechi. Cel mai frumos lucru de pe pamant. Va pup

Cea mai mare provocare pentru mine,ca mama,este sa reusesc sa imi cresc baietelul asa cum imi doresc!in fiecare zi imi doresc sa fiu mai buna pentru ce are el nevoie.

De curand m-am intors la serviciu. Cea mai mare provocare este sa ma obisnuiesc sa stau departe de fetita mea peste 10-11 ore pe zi, dupa un an in care zi de zi am fost cu mici exceptii, non stop impreuna. Daca mie imi e greu, pot doar sa mi imaginez cat de greu ii este ei…
In acelasi timp, trebuie sa invat ca in momentul in care ajung acasa sa ii acord toata atentia mea si sa las orice alte griji/ganduri la usa.
Ps: am apasat pe post comment din greseala, daca poti, sterge te rog comentariul anterior. Multimesc

Cea mai mare provocare pentru mine e invatatul cu olita! Dar raspund provocarii cu provocare !!! Daca o fi capat de lume e inceput de cer si tot e bine. So keep calm and smile! Si nu uita unde ai pus mopu, matura, detergentul si cheful de lucru 😉 pupici dragi mamici.

Cea mai mare provocare este sa gasesc un echilibru intre timpul petrecut cu cei 2 copii ai mei,fiecare avand nevoi diferite astfel incat nici unul sa nu se simta neglijat si sa gasesc activitati in care pot sa ii implic pe amandoi.

Sa fiu mama este cea mai mare procare. Pentru ca:
? A fost o provocare sa reusesc sa devin mama. Fiind celiaca nediagnosticata, a fost nevoie de 2 ani sa gasesc doctorul ginecolog bun si de inca 2 ani si de 2 operatii sa pot sa il am pe Stefan. (Ginecologul meu l-a trecut in “lista sa de miracole”)
? A fost o provocare sa il alaptez pe Stefan pana la aproape 2 ani (pana la 6 luni exclusiv hranit la san) in conditiile reintoarcerii la serviciu dupa 2 luni de la nastere. Am amenajat o camera special pentru copil la serviciu si zilnic intre 2 luni si 10 luni ale lui am plecat la 8 dimineata cu el si ne-am intors acasa la 17. De la 16 luni a mers la gradinita. Il alaptam la 6 dimineata si apoi cand ne reintalneam acasa. A fost o provocare sa opresc alaptarea la 22 de luni pentru ca doctorii ma sfatuiau sa o fac, impotriva instinctului meu de a continua alaptarea
? A fost o provocare sa aflu de ce se intampla ca Stefan sa fie altfel: nu crestea, avea imunitate scazuta, nu avea energie, suferea de insomnii si eczeme, graficul de crestere arata ca statistic doar 2% din copii aveau o greutate mai mica decat a lui! Am aflat cautand pe internet ca Stefan are “intoleranta la gluten”, si ca am si eu. A fost o provocare sa obtin diagnosticul oficial. A durat mai mult de un an. Ne-am internat de mai multe ori. Am facut grafice, analize, diete… Abia la 3 ani si jumatate am reusit sa obtin parafa unui medic pe recomandarea de regim fara gluten si abia atunci tatal lui Stefan a acceptat sa ii respecte dieta.
? A fost o provocare sa repar raul pe care glutenul il facuse fiului meu. Intoleranta la gluten se declansase la 15 luni (atunci a parasit curba de crestere) dar, fiind alaptat, efectele nu au fost atat de evidente si devastatoare. Dupa ce l-am intarcat (in urma “sfaturilor” doctorilor, care nu intelegeau de ce nu ii merge bine lui Stefan), efectele nocive ale glutenului au devenit evidente.
Bilantul: defect la inima (DSA ostium secundum), hipoproteinemie, atrofiere musculara, scolioza, tulburari neurologice, dificultati de vorbire.
? A fost o provocare sa depasesc traumele violentei domestice si ale unui divort si sa pun pe primul plan lupta pentru sanatatea copilului meu. Gradinita privata (in nici o gradinita de stat nu mi s-a garantat respectarea regimului fara gluten!!!!), kinetoterapie zilnic, apoi logopedie, consiliere psihologica. Tatal plateste 200 lei lunar pensie alimentara si atat. Nu atat. Este anchetat in continuare penal pentru talharie amenintari si lovire (fapte comise asupra mea, ziua in strada in fata copilului! la 2 ani dupa divort…)
? Este o provocare sa tin departe glutenul din viata mea si a copilului. Celiacii ma inteleg, si cei care sufera de alergii. Stefan este singurul copil din Dolj inscris in programul Laptele si cornul care primeste biscuiti fara gluten in loc de corn
? E o provocare sa ducem o viata normala si sa fim fericiti.

De toata astea spun: sa fiu mama este o provocare. Si o fericire!