“Abia aștept să zâmbească.”
“Abia aștept să vorbească.”
“Abia aștept să meargă.”
Abia aștept să… De câte ori nu ți-ai spus asta când vine vorba de copilul tău?
Când Alex era mic mi-am dorit de multe ori să crească mai repede, să facă anumite lucruri. Acum mă uit la el și uneori îmi doresc să fie mic din nou. Are 5 ani jumate și e mândru că e mai mare decât Sara. E un lungan plin de energie, isteț și tot mai sociabil. Mi-ar plăcea să îl mai văd cu bucle, cu mers de pinguin, cu mânuțe stângace care încearcă să prindă o jucărie.
Ce nu am făcut însă niciodată, chiar dacă uneori “abia așteptam să…” a fost să îl grăbesc, să îl forțez și să îl împing de la spate să facă lucruri pe care încă nu era pregătit să le facă. De ce să îi transmit mesajul că e “defect” doar pentru că nu se ridică la niște așteptări pe care eu mi le-am stabilit?
Să ne așteptăm copiii – 7 idei
Pentru echilibrul, independența și bunăstarea lor e bine să îi așteptăm. Să fim disponibili, acolo pentru ei și să îi așteptăm să facă lucrurile în ritmul lor și atunci când e vorba de:
- creșterea mobilității lor – Azi reușesc să își țină capul, mâine să se întoarcă de pe o parte pe alta, apoi să stea în fund, să se ridice, să meargă… Am ajuns să simt că voi plesni de mândrie la fiecare din “bornele” pe care copiii le-au atins, să mă bucur mult de moment și să încerc să rămân acolo, fără să îmi doresc ca ei să știe deja să facă altceva.
- vorbire – Fiecare copil va învăța să vorbească în ritmul lui. Să ne bucurăm de fiecare gângurit, de fiecare sunet pe care îl învață. Va veni și vremea când nu îi vom mai putea opri din vorbit. Valabil și pentru atunci când încearcă să ne povestească ceva și durează mult. Ceea ce vor să ne comunice e probabil important pentru ei.
- noi abilități – Să mănânce singur, să se îmbrace, să se încalțe, să se spele, să deseneze, să construiască. Le arătăm cum, le explicăm de ce facem într-un anumit fel, îi lăsăm să încerce dacă vor să facă singuri, îi încurajăm, îl felicităm pentru efort, nu îi grăbim.
- decizii – Dacă vrem să învețe să ia decizii bune trebuie să le dăm ocazia să exerseze. Să îi implicăm în luarea lor, să îi lăsăm să se gândească, să îi ascultăm fără să râdem de propunerile lor, să le punem întrebări ajutătoare, fără să hotărâm pentru ei.
- socializare – Nu pentru toată lumea e ușor să intre în vorbă cu ceilalți. În timp ce unii copii vor fi foarte vorbăreți și dezghețați, alții nu vor fi poate niciodată fani ai intratului în vorbă oricând și cu oricine. E normal să fie așa.
- desprindere – Anxietatea de separare e un bagaj greu de dus. Unii copii au pur și simplu nevoie de mai mult sprijin, de mai multă siguranță ca să îndrăznească să facă ceva pe cont propriu.
- sporturile – Nu întotdeauna sporturile pe care le alegem noi pentru copii vor fi și cele mai potrivite pentru ei. Degeaba vreau eu să facă înot dacă lui nu îi place. Merge cu drag la tenis însă. Va veni și vremea bălăcelii probabil.
Eu zic așa: să ne bucurăm de fiecare zi, chiar și de cele grele pe care le vom uita primele. Să savurăm din plin fiecare etapă de dezvoltare fără să ne dorim să fie mai bine, mai repede, mai nu știu cum. Să răspundem nevoii lor de a fi cu noi și să îmbrățișăm clipele în care ne vor aproape pentru că nici nu o să ne dăm seama cât de repede trece vremea și ei vor prefera să petreacă timpul cu prietenii.
Sursa foto: Shutterstock
Citește și:
Copiii fac lucruri când se simt pregătiți să le facă
Oferă-i copilului cel mai prețios dar: timpul tău
8 metode de a umple rezervorul emoțional al copiilor
Pentru a fi la curent cu noile articole vă invit să dați un like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter.
Leave A Reply