De Paști am fost la Oradea și, spre deosebire de perioada în care Sara era doar un vis frumos și străbăteam țara în lung și în lat cu mașina, de când suntem patru preferăm să zburăm cu avionul. Mai ales de când avem cursă low cost pe ruta asta.
Îmi aduc aminte cu drag de perioada în care Alex era mic. De când porneau motoarele avionului și până se opreau la destinație el dormea la mine în brațe. Suzi și cârpa îi erau camarazi de nădejde și dormea cu ajutorul lor de rupea.
Eeeiii, cu Sara povestea asta cu zborul e puțin foarte diferită. Căci cum ar putea o fetiță atomică, precum a noastră, să închidă vreun ochi în alt scop decât a clipi?
Copila noastră cu bucle ciufulite trebuie să știe tot, să vadă tot, să atingă tot și, dacă se poate, să guste tot. Rezervele ei modeste de rabdare s-au terminat încă din sala de așteptare. În autobusul care ne-a dus la avion ne-am descurcat fiindcă se uita pe geam, eram în mișcare, se hlizea la oameni, toate bune.
Am ajuns la avion. Nu era prima dată când Alex a fost invitat în cabina pilotului. S-a uitat lung la butoane de la distanță, cu corpul lipit de piciorul meu. Nici măcar faptul că doamna comandant avea un băiat născut tot în iulie 2011, așa ca el, nu l-a convins să intre acolo. În tot timpul ăsta Sara se bâțâia în brațele mele cu mâna întinsă spre butoanele și beculețele apetisante. Nu am niciun dubiu că s-ar fi dus să le acorde atenția cuvenită fără să stea pe gânduri.
Ne-am așezat pe scaunele noastre și așteptam să o pornim din loc. Cu Sara așezată în poala mea, cu centurile puse regulamentar, am început să căutăm surse de entertainment. Jucăriile ei erau deja old news. A răsfoit revista cu LP pe copertă, a studiat pliantul cu informații pentru situații de urgență și noi încă nici nu porniserăm. Sara stătea deja în picioare pe coapsele mele suferinde de febra musculară cu care m-am ales după prima ședință de pilates reformer. Și Doamne cât mă mai durea când își înfigea hotărâtă călcâiele în carnea mea!
”Vor fi cele mai lungi 45 de minute din viața mea.” – Ăsta era singurul lucru la care mă gândeam. Bine, poate cele mai lungi după cele 2 ore de la examenul de merceologie unde mi-a picat singurul capitol din manual pe care nu îl învățasem.
În cele din urmă am decolat. Am pus-o pe Sara la sân nu doar ca să nu o doară urechile de la schimbarea presiunii, ci mai cu seamă cu gândul că va adormi. Și mi-a ieșit! A dormit copilul 10 minute întregi, timp suficient să îi citesc lui Alex o frumoasă poveste. N-am apucat nici să îmi desfac sandvișul că bebelina s-a trezit și s-a anunțat că începem coborârea. Pentru că nu dormise suficient și nici nu se putea culca pe burtă – așa cum îi place ei – s-a pus pe un plâns întorcător de capete. Urăsc când lumea îmi aruncă acea privire și eventual mă sfătuiește să pun copilul la sân ca și cum aș putea face asta dacă ea nu are chef de ”țițileală”. Am strâns din dinți și am acceptat încă o tură de călcâie înfipte în bietele mele coapse, așteptând să atingem solul.
Uitându-mă înapoi acum îmi dau seama că de fapt nu am știut să apreciez zborurile cu serviciul de masaj anticelulitic inclus!
La final vreau să îi mulțumesc lui Alex că a înțeles de ce l-am ignorat o bună parte din drum. Și îi mai mulțumesc Carinei, o fetița simpatică foc – care a stat la dus în fața noastră, iar la întoarcere în spatele nostru și care îi mai distrăgea Sarei atenția din când în când.
În curând (prea curând dacă mă întrebați pe mine!) vom pleca la Roma. Da, da…în formulă completă! Zborul este doar de două ori mai lung decât cel de Oradea. Vă rog, fie-vă milă de mine și spuneți-mi ce metode de distrat copiii atomici în avion aveți!
Sursa foto: Shutterstock
Pentru a fi la curent cu noile articole vă invit să dați un like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter.
18 Comments
Haa.. mereu ma regasesc in povestirile voastre. Baietelul are 3 ani si 7 luni, fetita 1 an si 2 luni. Ne pregatim pt primul zbor in 4, pana in Germania, am emotii pt ca fetita mea este exact cum ai descris fetita ta.. curioasa, mofturoasa, plina de energie.
Ăăă… Drum bun şi zbor uşor! :))
Si minunea mea tot o “atomica” este. La primul nostru zbor, din Germania catre Romania, zbor care a durat cam doua ore, a fost extrem de curioasa si dornica sa descopere tot: (avea un an si doua luni ) de la avion in sine pana la intreg procesul decolarii, cum am trecut prin nori, cum am ajuns deasupra lor. Striga fascinata “da! da! da!” si arata peste tot. Si eu ii luasem multe jucarii cu noi, dar nu a fost nevoie de niciuna. S-adistrat doua ore jucandu-se cu pasagerii din jur. Si tot asa, era franta de oboseala dar n-afost chip s-o adorm… Decat vreo 15 minute la final. Ei bine la zborul de intoarcere m-a uimit total. A asteptat curioasa decolarea, s-adescoperit bucuroasa deasupra norilor, a adormit, ca doar de acum stia deja ce se intampla, si s-atrezit sa traiasca iarasi activ aterizarea si sa descopere padurile si strazile care ne veneau tot mai aproape, casele, campurile, totul o fascina si bucura. A fost o experienta minunata cu ea zborul 🙂
Buna Cristina,
La noi a mers, la dus, cu o jucarie noua si cu somn, pt ca l-am tinut treaz inaintea zborului, iar la intors….a dat un recital dragut. Fara plansete, dar cu urlaturi de bucurie si de plictiseala in acelasi timp. Tot 40 min am zburat si noi, dar cel mai mult m-a ajutat gandul ca sunt doar 40 de min…de stat cuminti sau de urlat…doar 40!
P.S. Copilul avea 7,5 luni.
Şi eu m-am consolat cu faptul că aveam doar 45 de minute de zbor. Sara a zburat prima dată la 6 luni. A fost parcă puțin mai uşor. Nu-i nimic, vom rezista şi până la Roma. :))
Doamne, deci sotul asta al meu nu vrea deloc sa facem un zbor de proba. La toamna vreau sa plecam la mareee, la soare, iar zborul va fi de cel putin 8 ore. Numai cat ma gandesc, lesin de emotii… probabil jucarii noi si nervi de otel.
Un zbor cat mai fain catre urmatoarea destinatie sa aveti!
Mulțumim! Succes în negocieri! :))
Si baietelul meu e la fel, dar cred ca voi scapa mai isor ca vrea doar la taica-sau in brate. Am si eu emotii pt ca in iunie mergem in Antalya si zborul e aproape 2 ore. Stiu ca nu are stare nici la supt. Din toamna trecuta nu l-am mai alaptat afara si in brate, doar in pozitie culcat si el de obicei in 4 labe. Vom avea 1 an si 2 luni. Sper doar sa nu-l doara urechile. Daca nu vrea titi, ce fac?
Pentru urechi ajută să mănânce ceva pentru ca aşa înghite şi se mai desfundă urechile.
Sau poate vrea sa bea apa…
Jucarii si carti noi si… stafide, multe stafide sau merisoare puse in unul sau mai multe borcanase/cutii de plastic… le mananca, le muta dintr-unul in altul, se joaca cu capacele etc… Cam asta a functionat la noi
Ii cumpar carti cu animale, puzzle-uri noi noute si nemaivazute pana atunci. Creioane, coli, masinute.. Toate noi. Primeste la nevoie doar pe zboruri lungi si cateva episoade din masha.
Are un an si zece luni. Cel mai mult am zburat 8 ore.
Cred că atunci când o va descoperi pe Masha va fi dragoste la prima vedere. În cazul lui Alex aşa a fost. 😀
primul zbor la 1 an. Am lasat-o sa mearga pe culuar pe la toti calatorii: le-a zambit, s-a dragalit, a revenit la aterizare. Apa la indemana, dar tot a plans 5 min. Jucarii am luat mereu chestii simple si amuzante: post-it -uri mici ( le-am lipit si pliat si bagat pe unde nu v-ati gandi), ” extra seturi de sosete etc.
Si au urmat un set luuung de zboruri, cateva pe an.
Post-it! Sună bine! 😀
La zbor mai lung de 2 ore, pe cand avea 1 an, eu l-am lasat pe Tudor sa mearga de-a busilea pe culoar. L-a strabatut de cateva ori bune, iar eu mergeam din spate si il supravegheam. 🙂 A fost distractie si pentru el, dar si pentru ceilalti pasageri.
Mi-l şi imaginez ce mândru defila. 🙂
[…] ”Câteva ponturi în plus pentru o călătorie plăcută cu avionul alături de copii mici” – Eu mi-am salvat articolul ca să revin asupra recomandărilor Ioanei. Ne așteaptă un nou zbor (chiar 2) și dacă nu mă echipez cu idei creative va fi vai și amar de coapsele mele. […]