Joaca de-a v-ati ascunselea e una din activitatile preferate ale lui Alex. S-ar putea juca ore in sir. Pe cat de mare e veselia cand ne ascundem, ne cautam si ne gasim, pe atat de surprinzatoare e pentru mine experienta de fiecare data.

Imi place:

• ca oricat de suparat ar fi (din orice motiv), invitatia sa se ascunda ii lumineaza instant fata

• cum se ascunde mereu in acelasi loc prima data fara sa isi de-a seama de cat de evident e

• ca are fix 7 ascunzatori pe care le foloseste mereu: dupa usa din sufragerie (cu sticla 🙂 ), dupa perdea, dupa tabla, in sifonier, in camara, pe cantar in colt in dormitor si dupa patutul lui

• ca se inspira din ascunzatorile mele

• cum sta cuminte si nu trage cu ochiul pana nu ii dau semnalul ca m-am ascuns

• ca crede ca e invizibil daca sta cu spatele la mine sau daca tine ochii inchisi

• ca ma striga jucaus “Mamiii, unde esti?” ca sa ii raspund si sa vina dupa vocea mea si cum tonul jucaus devine ingrijorat daca m-am ascuns prea bine si nu ma gaseste

• cum nu se abate de la regula si tine minte al cui rand e sa se ascunda

• privirea lui victorioasa cand ma gaseste

• tipatul de bucurie cand il gasesc

• cum nu se mai satura de ascuns si de cate ori il gasesc imi spune “Mai vreau o data!”

Ne place sa ne jucam impreuna, cu cat mai mult, cu atat mai bine.

Sunt norocoasa sa am o a doua copilarie! 😀

Voi cum va jucati?