• Home
  • Cine sunt
  • Lucrează cu mine
  • Dezvoltare personală
  • Lifestyle
    • Trăiește din plin
    • Antrepovești
    • Parenthood & Career
    • Călătorii
    • Bun în bucătărie
  • Parenting
    • Parenting conștient
    • Activități cu și pentru copii
    • Biblioteca lui Alex și a Sarei
    • Conversații cu Alex
    • Conversații cu Sara
    • Grădinițele din lume
  • Podcast
  • Resurse gratuite
  • Contact
    • Home
    • Cine sunt
    • Lucrează cu mine
    • Dezvoltare personală
    • Lifestyle
      • Trăiește din plin
      • Antrepovești
      • Parenthood & Career
      • Călătorii
      • Bun în bucătărie
    • Parenting
      • Parenting conștient
      • Activități cu și pentru copii
      • Biblioteca lui Alex și a Sarei
      • Conversații cu Alex
      • Conversații cu Sara
      • Grădinițele din lume
    • Podcast
    • Resurse gratuite
    • Contact

    Uff…grele sunt diminetile astea!

    May 21, 2015

    Dimineata asta a inceput…cu lacrimi [insereaza oftat aici].

    Si ca de fiecare data, Murphy (si legile lui) erau prin zona, asteptand parca momentul cel mai nepotrivit.

    Eram cu mana pe clanta, gata de plecare, cand s-a trezit Alex. Nu pot pleca asa. Mai stau cateva minute cu el. Imi zambeste, ii zambesc. Imi place cand zilele incep asa.

    Fix cand termin de formulat gandul asta in minte copilul din dotare se hotareste ca nu mai vrea sa manance ce isi dorea cu 3 minute in urma, asa ca se pune pe plans. Si plangeee…dar nu zice de ce.

    Deslusim misterul si inlocuim mancarea. Se pune iar pe plans…ca “e cana fierbinte”.

    Dupa care plange ca are lacrimi si muci.

    Parea ca nimic nu il mai multumea si m-am enervat, desi nu ar fi trebuit. Dar era tarziu si trebuia sa plec.

    Termina de mancat, ma linistesc si eu. Ne cerem iertare: el ca m-a suparat, eu ca am ridicat vocea. Hai ca ne-am calmat, zic.

    – Mami, vreau in brate.

    Ce frumos era calcat tricoul meu, ma gandesc in timp ce il ridic. Are “doar” 1 metru inaltime si vreo 15-16 kg… Isi pune bratele dupa gatul meu si se pune plans. Nu ma mai enervez. Inteleg ca are nevoie de plansul asta, ca supararea nu i-a trecut inca. Il plimb prin casa, il mangai si il las sa planga.

    – Hai sa udam florile, zice tragandu-si nasul.

    Cu copilul intr-o mana (Au spatele!), cu paharelul cu apa in mana cealalta mergem pe balcon. Udam si florile.

    – Uite-o musculita! imi spune si se opreste din plans.

    Il pun jos. Se duce direct la joaca in sufragerie unde bona il astepta.

    – Alex, mami pleaca. Imi construiesti ceva pana vin?

    – Da! Mami, ti-ai luat biscuiti? Daca ti se face foame?

    – Nu am luat, pui.

    – Hai sa iti pun in punguta.

    Astept pana imi pune 8 biscuiti intr-o punga. Mi-o da sa o leg, apoi o pune tacticos in geanta.

    – Ca sa nu iti fie foame mami.

    – Multumesc.

    – Ti-ai luat cafeaua?

    – Da.

    – Si ala cu care deschizi usile la birou?

    – Da.

    – Bine. Sa nu uiti pupicul! Si zambetul! Acum da-mi si tu mie, ca sa am cand mi se face dor de tine.

    Facem schimbul de pupici si zambete (povestea lor o gasiti aici). Ies pe usa.

    E 9: 40.

    experienta de mamain familieparentingprovocari de parinti
    Share

    Parenting conștient

    You might also like

    Pauza de Bine – E163: Transformă relația cu copilul tău prin Human Design, cu Irina Popescu
    February 29, 2024
    9 ani de Alex și multă recunoștință
    July 27, 2020
    Parenting în timpul pandemiei COVID-19
    April 27, 2020

    Leave A Reply


    Leave a Reply Cancel reply

    Your email address will not be published. Required fields are marked *

    This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

    • Cauta un articol



      • Termeni și conditii

    © 2013 - 2023 Cristina Oțel - Toate drepturile rezervate.