Acum 3 luni am hotarat sa profit de blog si sa pun la pastrare aici cateva amintiri si etape din dezvoltarea Sarei, poate isi va dori vreodata sa citeasca despre “cum era cand era bebe” cum mai cere si Alex uneori.

Viata cu o Sara de 6 luni si un pic e tot mai antrenanta, doarme tot mai putin si e pliiina de energie fetita noastra atomica. Daca ar putea ar sta numai in fund sau poate chiar in picioarele mega pufoase care nu au stare deloc. Se taraste pe coate si genunchi cu tot mai mult spor mai ales daca apare in raza ei vizuala ceva interesant. De fapt, daca stau bine sa ma gandesc, pentru ea totul e interesant si probabil apetisant, orice lucru trebuie neaparat bagat in gura si molfait bine de tot. Nici nu e de mirare avand in vedere ca acum o saptamana i-a si iesit primul dinte si peste cateva zile va iesi si cel de-al doilea.

Cand nu rontaie cu spor la vreo jucarie sau la vreun deget (al ei sau al altcuiva) face vocalize si isi antreneaza vocea de soprana in toate tonalitatile pitigaiate de care e capabila si se bucura tare daca intram si noi in joc.

Isi degusta pofticioasa picioarele, dar cine nu ar face-o la cat de pufoase sunt? Iar mainile…fie ca sunt ale ei sau ale altcuiva, o pot tine ocupata minute bune. Mi se pare fascinant sa o vad cu admira degetele rand pe rand.

De dormit doarme tot mai putin peste zi si asta, impreuna cu diversificarea, imi lasa mie tot mai putin timp pentru alte lucruri pe care le-as avea de facut, dar si pentru scris. Somnul de noapte continua insa sa fie unul lung si neintrerupt.

Cat despre relatia ei cu Alex… Copiii astia se iubesc intr-un mare fel, cum se intalnesc de dimineata se pun pe zambit si li se lumineaza fetele. Ea il cauta mereu, el o adora. E singurul care o poate face sa rada in hohote fara efort. Orice face el are potentialul de a starni hohote colorate de ras care umplu camera. De altfel, Sara e un copil foarte prietenos si zambitor si oricine care ii respecta spatiul cand se vad petru prima data va fi rasplatit cu un zambet incadrat frumos intre doua gropite mandre.

Ah, si e foooaarte curioasa! Foarte! Trebuie sa vada tot, sa guste tot, sa puna mana pe tot. Nu conteaza ca e muzica, sunet de la televizor, vocea cuiva cunoscut, un trandafir roz, un mouse sau laptop – totul trebuie observat pe indelete. Indiferent daca e in sistemul de purtare, in carucior, in masina sau in avion, capul ei se invarte mai ceva ca un girofar, cand la stanga, cand la dreapta, ca sa nu ii scape nimic.

Jucariile sunt la mare cautare, mai ales ale lui Alex uneori. Sara pare foarte interesata de masinile si de plusurile lui pe care are voie sa puna mana, sub atenta lui supraveghere, ca sa se asigure ca nu “le baleste”.

Asa ca zilele noastre sunt pline de zambete, joaca, haine minuscule pe care se poate citi meniul zilei, tipete colorate, tot mai multa mobilitate si, era sa uit, pupici deliciosi pe care Sara ni-i imparte cu drag. Ma rog, noi le zicem pupici, dar in realitate pare ca ar vrea sa ne manance de fapt – ne prinde fetele intre cele doua manute tot mai pricepute, se apropie cu gura larg deschisa si ne aplica cate o “stampila” pe frunte, nas sau barbie, dupa norocul fiecaruia.

Pentru a fi la curent cu noile articole va invit sa dati un like paginii de Facebook a blog-ului sau sa va abonati la newsletter.