Gata! Am împlinit și 34 de ani. Am primit sute de mesaje și tot de sute de ori am avut șansa să spun mulțumesc.
Pe zi ce trece parcă Universul îmi tot trimite mesaje, forțându-mă să ies din orice stare nasoală, să încetez să mă plâng de tot felul de lucruri banale, să nu mă mai consider insuficientă, să nu mă mai compar cu alții. În loc de asta mă invită să fiu recunoscătoare pentru ce am, pentru ce sunt și pentru ce simt.
Îmi bag mințile în cap și reiau deci exercițiul început în urmă cu 2 ani, acela de a lăsa scrise atâtea motive de recunoștință câți ani împlinesc. Iar anul ăsta sunt recunoscătoare pentru că:
- suntem vii și sănătoși și împreună – nu ne bombardează nimeni, suntem în siguranță
- ne trezim cu fețele zâmbitoare ale copiilor și îi putem îmbrățișa înainte de culcare
- avem un acoperiș deasupra capului și resurse de a ne plăti ratele pentru el
- simt primele semne de curaj să accept că am nevoie de o schimbare
- mi-a fost dată și ziua de azi
- am reușit să îmi fac fărâme de timp pentru mine
- suntem întregi și funcționali chiar dacă din decembrie încoace am tot bolit pe rând luni întregi
- mama vine oricând poate ca să ne ajute
- există curse de avion la prețuri mai mult decât decente și mama nu mai face 14 ore de la Oradea, ci doar 50 de minute
- am alături un om care mă iubește și mă acceptă așa cum sunt și nu sunt mereu ușor de înțeles
- mi-e plină casa de flori și de culoare
- sute de oameni s-au oprit zilele trecute din treburile lor ca să îmi facă o urare și să îmi transmită câte un gând bun
- mai multe persoane au intrat în viața mea ]n ultima vreme – unele știu că vor fi alături de mine mult timp de acum înainte, cu altele m-am intersectat în trecere, dar de la fiecare am învățat câte ceva
- am primit ajutor atunci când am îndrăznit să îl cer
- pot să mă opresc din goana zilnică și să observ lucrurile mărunte
- blogul crește – încet, dar crește și asta mă face să mă trag și mai tare pentru el
- există tehnologii și aparate care ne ușurează viața
- am ce să le pun copiilor pe masă
- Alex devine tot mai îndrăzneț și deschis, e mai puțin temător
- copiii noștri se iubesc
- bunica mea planifică deja de mai bine de 2 săptămâni cu ce
prăjiturăprăjituri să ne aștepte - odată cu plecările dese ale soțului am învățat că mă pot descurca și singură cu Alex și Sara chiar dacă nu e ușor deloc
- e primăvară și e vreme numai bună de stat pe afară
- primesc ajutorul fraților mei oricând am nevoie
- sâmbătă am adunat în jurul meu oameni dragi ca să mă sărbătoresc împreună cu ei – și că ei chiar au venit
- fiecare îmbrățișare pe care o primesc mă umple de bine
- avem o viață și o familie frumoasă
- există oameni care mă susțin
- îi am pe frații mei aproape, în București
- mai avem foarte puțin până la prima mini-vacanță de anul ăsta
- mă pot bucura de fiecare clipă pe care o petrec cu Alex și Sara
- avem zilnic alături de noi un om minunat – bona copiilor noștri
- am putut sta mai mult acasă ca să îi fiu Sarei alături
- am început să îndrăznesc, pentru că în ultima vreme îmi dau voie să mai și greșesc și pentru că am înțeles că anul ăsta e important să începdin nou să îmi răspund nevoilor și să mă ocup și de mine.
Astea sunt doar primele motive de recunoștință care mi-au venit în minte. Lor li se alătură multe altele și mă bucur că am ales să le notez și să mi le reamintesc.
Voi pentru ce sunteți recunoscători?
Pentru a fi la curent cu noile articole vă invit să dați un like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter.
15 Comments
Eu sunt recunoscătoare pentru că am frânturi de timp în care să mai citesc gândurile altor mămici, așa că tine. Mă ajută. Îți mulțumesc pentru timpul dedicat blogului, sunt convinsă că simți nevoia să auzi ca unora le e util ce citesc aici. Ei bine, mie îmi e util 🙂
La multi ani!
Mulțumesc! ❤❤❤ Da, îmi pică foarte bine!
Sunt recunoscatoare pentru familia mea, pentru sanatatea noastra, pentru casa in care ne adunam, pentru mancarea pe care o mancam, pentru timpul pe care il avem, pentru siguranta in care traim, pentru munca mea, pentru oamenii frumosi pe care i-am cunoscut si pentru ca multi imi sunt acum prieteni buni, pentru cei de la care am de invatat, pentru conversatiile la cafea cu prietenele mele, pentru linistea interioara pe care a trebuit sa invat sa o obtin, pentru faptul ca am inteles ce putere imi da practicarea recunostintei in fiecare zi. Sunt chiar recunoscatoare si pentru obstacole. Fara ele nu m-as fi autodepasit.
La multi ani frumosi cu sanatate si iubire multa. In rest, le descurcam pe toate.
Mulțumesc pentru urări şi mai ales pentru frumoasele tale motive de recunoştință. ❤
Cât de frumos!
Sunt recunoscătoare pentru multe lucruri, dar cred că cel mai important din ultimul timp este faptul că ni s-au aliniat planetele în aşa fel încât să ne putem întoarce în România mai repede decât ne-am planificat iniţial.
Ce frumos! ❤
Sunt recunoscator de fiecare data cand aud tati
Cât de bine te înțeleg. 🙂
Pe parcursul celor trei ani de depresie, în fiecare zi aveam jurnalul recunoștinței și scriam 10 motive de recunoștință, pentru că altfel câinele cel negru mă mânca și mai mult…
De regulă, treceam umorul, sănătatea copilului, creativitatea mea, cărțile motivaționale, oamenii curajoși care recunoșteau că și ei au depresie, medicamentele care își făceau efectul… Și desigur ceea ce se întâmpla în fiecare zi – aveam mai mult de 10 lucruri noi zilnic, aveam o viață foarte interesantă, dar ideea e că vedeam, pentru că cei mai mulți nu văd sau nu acceptă acele bucurii, le sunt indiferente și mai ales vor să dea deoparte recunoștința, din plăcerea suferinței.
Îți mulțumesc că ai povestit asta aici. ❤
Ce frumos! M-ai facut sa imi amintesc de unul din primele articole de pe blog 🙂 http://pisicapesarma.ro/35-de-motive-de-recunostinta/
Scriu acest articol zambind. Om frumos ce esti! M-am regasit si eu in multe dintre cele scrise.
Si tare imi place sa scriu si eu lucruri asemanatoare!
Hugs!
Acest comentariu, voiam sa spun in prima propozitie 🙂
Mulțumesc! ❤
[…] Cristina Otel, prietena mea, m-a inspirat cu postarea ei aniversara, in care a lista 34 de motive pentru care se simte recunoscatoare, asa ca o sa fac si eu un exercitiu simplu. Fara sa numar. […]