Aniversarea cu numărul 35 m-a prins pe meleaguri catalane. E prima dată când nu sunt acasă de ziua mea, când nu sunt nici măcar în țară de ziua mea și, dacă nu mă înșel, e prima dată când ziua mea pică fix în ziua de Paște adică nici ouă n-am vopsit. La cozonac, recunosc, am trișat. Am mâncat înainte de a pleca în vacanță.
Colac peste pupăză, aveți în față textul cu numărul 1000 publicat pe blog. Să mai zică cineva că nu am motive să sărbătoresc. 🙂
Motive de recunoștință azi
Mi-am făcut timp azi să strâng la un loc 35 de ”lucruri” pentru care sunt recunoscătoare. Am început ”proiectul” ăsta cu motive de recunoștință pe când împlineam 32 de ani fără să știu că va deveni tradiție, dar îmi dă așa o stare de bine și de liniște că mi-e tare drag să îl reiau an de an.
Sunt recunoscătoare pentru:
- azi, aici și acum;
- viață;
- vacanța asta semi-spontană, chiar dacă se încheie pe muzică de stropi de ploaie;
- am văzut Barcelona și mi-am îndeplinit o dorință care tot aștepta cuminte să îi vină rândul;
- prima înghețată de anul ăsta și nisipul cald de sub tălpi (de fistic a fost în caz că vă întrebați);
- iubirea pe care o primesc;
- iubirea pe care o am de dat;
- că suntem sănătoși și împreună;
- familia mea;
- pentru dragostea părinților și bunicilor mei;
- că am șansa să fiu mama a doi copii minunați;
- cei 10 ani (fără o lună) de căsătorie;
- prietenii puțini și buni pe care îi prețuiesc tare;
- curajul de a face un pas important în carieră, de a îmbrățișa viața de freelancer, de a renunța la job-ul cu program fix și la venitul stabil și previzibil;
- câte am învățat în doar două luni de om pe cont propriu;
- noul trib care se conturează în jurul meu;
- oamenii pe care viața mi-i scoate în cale;
- tot ajutorul primit;
- fiecare gest romantic care mă convinge că încă nu devinde ”specie” pe cale de dispariție;
- cafeaua bună;
- am reușit să citesc X cărți de la îneputul anului;
- toate locurile pe care am reușit să le văd;
- am investit în certificări de coaching foarte valoroase nu doar prin conținutul lor, ci mai ales prin ceea ce pot face cu tot ce am învățat acolo;
- toți oamenii care au avut încredere să lucreze cu mine;
- articolul cu numărul 1000;
- cei peste 1 milion de suflete care au trecut pragul casei mele virtuale în ultimii 4 ani și 3 luni;
- încurajările și ajutorul pe care le primesc;
- ciocolată;
- fiecare ”Mulțumesc!”
- lecțiile primite de la viață;
- șansa de a-mi dona ziua de naștere;
- sutele de ”La mulți ani!”-uri primite azi și secundele în care v-am trecut prin minte;
- puterea, curajul și asumarea de a deveni tot mai mult eu, de a mă reîntoarce la mine;
- ușile care s-au închis și mai ales pentru cele care s-au deschis în drumul meu;
- că sunt.
Sursa foto: Allef Vinicius on Unsplash
Citește și:
Concluziile mele după 100 de zile de recunoștință
Noul meu nume de familie este Prezență
Pentru a fi la curent cu noile articole vă invit să dați un like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter.
5 Comments
La multi ani! In 2007 a mai fost Pastele de ziua noastra;)
Serios? Ce tare! Nu știam. La mulți ani cu un pic de întârziere! 🙂
La multi ani cu intarziere! Ce traditie frumoasa si cate motive faine de recunostinta. 🙂 Multumesc si eu pentru ca esti si pentru ca te pot citi 🙂
Mulțumesc tare, Cornelia! Îmi place să primesc urări după ziua mea, parcă se prelungește starea de bucurie. 🙂
Da, da si mie imi place! O luna sa fie tot ziua mea cu urari si zambete 😀