Ori de câte ori lucrez cu participanții la workshop-urile de public speaking apar câteva provocări comune fiecărei grupe. Una dintre ele se referă la nevoia oamenilor de a vorbi întruna (și eventual repede – ca să se termine “chinul”), de a umple orice urmă de liniște cu cuvinte sau măcar cu sunete. Îi întreb mereu de ce simt ei nevoia să facă acest lucru și răspunsul este același în mai toate cazurile: “Păi cum să fac altfel? Dacă tac o să zică lumea că nu știu ce urmează, că îmi caut ideile și, în plus, e așa…apăsătoare liniștea.”
Pentru cine e apăsătoare liniștea? Pentru ei, vorbitorii, desigur. Vestea bună e că pentru cei din public un moment de liniște bine gândit poate fi un ajutor mult apreciat ca să poată urmări prezentarea mai ușor, să se gândească la ceea ce tocmai au auzit și, cel mai important, să rețină ideile esențiale. Cum spuneam și într-un alt articol, prezentarea nu e despre tine ca vorbitor, ci despre cei din public, care te ascultă.
Liniștea e bună. Și necesară
Plecând de la ideea asta, îți recomand mai jos 5 metode de a insera strategic liniștea într-o prezentare, atât în folosul tău, cât mai ales pentru binele publicului tău.
Captează atenția – Dacă ai fost la prezentări în ultima vreme probabil că știi ce face publicul până să înceapă prezentarea propriu zisă: vorbește. Un speaker cu experiență nu va încerca să acopere zumzetul din sală vorbind peste toți cei din audiență. S-ar putea însă să îl vezi că se oprește pe scenă sau în fața publicului într-un loc unde să poată fi văzut, stă în liniște și așteaptă, iar în sală se va așterne treptat liniștea pe măsură ce oamenii își mută atenția asupra lui.
Subliniază trecerea de la un punct la altul – Creierul uman are o capacitate limitată de a reține informații noi, așa că “turnatul cu pâlnia” (a se citi vorbitul întruna fără pauze evidente) nu va ajuta la sedimentarea acestora. Una din cele mai mai greșeli pe care le poți face că vorbitor este să prezinți informație importantă după informație importantă, fără pic de pauză. Dacă vrei ca lumea să îți poată urmări discursul și să rețină ideile esențiale asigură-te că lași pauză între părțile principale ale prezentării-început, cuprins, încheiere-și între ideile majore din cadrul fiecărei părți. Ajută-i pe oameni să înțeleagă că urmează ceva nou și să își (re)concentreze atenția asupra discursului.
Permite reținerea informației – Tocmai ai prezentat una din informațiile esențiale din prezentarea ta? Atunci e timpul pentru un moment de liniște. O astfel de pauză le va permite celor din public să o proceseze și să o asimileze. Vorbitul în public nu e ușor pentru toată lumea. Te cuprinde teama, iar adrenalina secretată te face să vorbești mai repede și mai agitat. Dar dacă sari peste tăcere îi vei forța să te urmeze în discurs ori dacă trebuie să țină pasul cu tine, fără un moment de respiro nu au cum să rețină ceea ce tu expui.
Acordă timp ca publicul să răspundă la întrebări – Oricărei prezentări îi prinde bine să fie presărată pe ici-colo cu întrebări. Uneori ele vor fi retorice, scopul lor fiind să îi ghideze pe cei din public, să îi ajute să își confirme câte o idee. Alteori însă speaker-ul lansează întrebări către sală și și-ar dori, presupun, și răspunsuri, dar nu le acordă ascultătorilor răgazul. Dacă tot pui întrebări, ar fi minunat să lași și ceva timp pentru a obține răspuns. Dacă pui întrebarea și tot tu răspunzi mesajul pe care îl transmiți este că părerea celor din fața ta nu contează. Adresează întrebarea și așteaptă un răspuns. Poți, eventual, să o reformulezi dacă răspunsul întârzie să apară, dar dă-le oamenilor timp să se gândească și să vină cu idei.
Stabilește ritmul prezentării – Nimănui nu îi plac prezentările monotone care urmează același ritm de la început și până la sfârșit. Folosește-te de pauze și tăcere ca să controlezi ritmul prezentării. Ruperile de ritm și pauzele te vor ajuta să menții atenția celor din audiență.
Din experiența mea, o pauză bine plasată va fi întotdeauna mai elegantă decât orice “aaa”, “șiii”, “ok”, “așa” și alte sunete sau cuvinte menite să umple tăcerea, care tăcere de cele mai multe ori vorbitorului i se pare mai lungă și apăsătoare decât celor din public.
Sursa foto: Shutterstock
Citește și:
5 pasi către o prezentare memorabilă
Cum reduci teama de a vorbi în public
Cod galben de ploaie cu PowerPoint-uri
Pentru a fi la curent cu noile articole vă invit să dați un like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter.
Comment
🙂 teoretic vorbind…este ok. Ma refer la momentele de tacere. Partea cu tacerea este insa ceva ce tine de cultura. La noi la romani, sa taci inseamna sa fi tratat(judecat) drept cel/cea care nu stie, nu e in tema. Si la fel este si la americani de exemplu, ca si noi, sunt un popor cat se poate de “vorbitor”.
Pe cand la asiatici, un moment de tacere inseamna un moment de gandire, de reflectare, de internalizare a unei noi informatii. Si ei respecta asta, nu se intreaba ” Oare de ce tace? A uitat ce trebuia sa spuna?”
In concluzie, in practica, la noi nu prea functioneaza si probabil sti cat de greu este sa schimbi comportamentul uman, sa-l educi sa nu judece, sa empatizeze, sa se deschida.